În lumea civilizată, unde mersul cu avionul este la ordinea zilei, există controlori ai traficului aerian – instituţii, nu oameni – care au grijă ca aparatura de pe aeroporturi să fie permanent în stare de funcţionare şi calibrată în aşa fel încât să n-aibă motive aviatorul Iovan să vă bage în porumbişte mai mult decât e cazul. Calibrarea aparaturii de pe aeroporturi se face cu ajutorul unui avion destinat acestei activităţi, care bagă decolări şi aterizări la greu, pe fiecare pistă.
În România, acest avion aparţinea Autorităţii Aeronautice Civile, îl chema, pe numele de fată, Beechcraft 350 Super King Air, şi era închiriat către ROMATSA pentru operaţiunea de calibrare a aparaturii de pe aeroporturi. Îl chema, era închiriat etc., totul la trecut, pentru că avionul cu pricina, de pe urma căruia AAC câştiga cam trei milioane de euro anual, nu mai zboară de luni bune. Şefa AAC, Claudia Vârlan, pusă acolo ca unsă a dinastiei PDL de la Transporturi (Băsescu, Berceanu, Boagiu), a avut de plătit, de-a lungul timpului, diverse daune către angajaţi daţi afară (câteva sute de mii de euro, decât), astfel încât n-a mai avut de unde să plătească şi reparaţiile curente ale avionului. Când acesta a ajuns în Germania, la revizie, nemţii au spus că fără 500-600.000 de euro ei nu lasă să le iasă din hangar o chestie zburătoare cu lonjeroane ruginite. Aşa că Beechcraft-ul stă şi azi în hangarul nemţilor, iar dumneavoastră aterizaţi în siguranţă doar pentru că s-au dat încă două milioane de euro pentru închirierea la suprapreţ a unui avion de la italieni. Dar despre bani, Berceanu, Boagiu, Nazare, Donciu şi Vârlan, în numerele viitoare.
