În viața unui om există foarte multe zile pe care nu și le mai amintește deloc, sau aproape deloc. Apoi există ziua în care o babă nebună aruncă în el cu o pisică.
Mi s-a întîmplat mie, într-o seară. Tocmai parcasem în fața blocului și mă îndreptam spre intrare, cu 20 de pungi în brațe, cînd aud de pe balconul unui apartament de la parter: “Nenorocitule, nu mai parca aici! Nu te mai saturi!” și văd o arătare cu părul încîlcit și cămașă de noapte. “De ce, doamnă, e locul dumneavoastră?” “Nu, da’ îmi iei tot aerul! Fir-ai al dracului cu mașina ta!” – și zvîrl! cu mîța, care dormea pe pervaz, după mine. Evident, pisica n-a pățit nimic, în afara faptului că a fost tulburată dintr-un vis frumos cu porumbei și șoricei flocoși. Totuși, nu știu ce-o să se întîmple data viitoare, dacă vecina de la parter aruncă în mine cu un rinocer sau cu un seif care se odihnește nonșalant pe pervaz.
sau poate un pian…