Barbu reevaluat de Paler

Pînă și unii dintre securiștii la care se ducea Eugen Barbu cu turnătorii, cînd nu reușea să ajungă la Ceaușescu, povesteau mai tîrziu despre el că, de cînd fusese prins cu plagiatul din Incognito, umbla turbat cu pîre și fitile, vrînd să-i termine pe scriitorii care-l dăduseră de gol. Că erau agenții Europei Libere, că încercau să discrediteze regimul, că-l vorbeau de rău pe la colțuri pe Tovarășul și se minuna că nu erau puși la index. După ce a murit Barbu, unii dintre scriitorii pe care-i vînase au început să-l laude. Care pentru Groapa, care pentru Princepele și pentru Săptămîna nebunilor. Octavian Paler, pe care Barbu îl tot atacase în Săptămîna și pe care C.V. Tudor îl terfelea apoi în România Mare, s-a apucat și el să-l reevalueze. La caracter nu se băga, că n-avea unde, dar, după părerea lui, cu opera Barbu stătea bine. Nu cu toate romanele, dar măcar pentru Groapa și tot ar fi meritat niscaiva elogii, spunea Paler. Despre Groapa însă tot mai mulți susțineau că ar fi fost opera tatălui său, Nicu Crevedia. Paler se îndoia că așa ar fi fost, dar recunoștea că nu putea pune mare temei pe cuvîntul lui Barbu. Așa că a găsit o formulă greu de atacat. Poate că Barbu a făcut mult rău, dar, incontestabil, autorul romanului Groapa e unul dintre marile talente ale literaturii române.