România n-are nevoie să iasă din Europa, pentru că ea a ieșit deja în clipa în care a intrat.
Văduvită brusc de patru milioane de persoane cu chef de muncă și de cîștig, putem afirma că la ora asta sîntem o țară nevertebrată, de servicii auxiliare, unde înfloresc paznicii și bodyguarzii, de vreme ce afișul de pe poarta unei ferme din Oltenia, care oferă posturi de mecanici și tractoriști, fîlfîie de doi ani în bătaia vîntului.
De fiecare dată cînd aud că un român isteț a ajuns președinte de multinațională în Occident, mai depun un buchet de flori și mai aprind o lumînare pe mormîntul învățămîntului românesc, care se autodevorează prin export. Exact în ziua cînd dascălii s-au hotărît să-i mai cînte o dată lui Iohannis, la poarta zăvorîtă a Cotrocenilor, aria robilor din opera Nabucco, am avut șansa de a călători într-un compartiment de tren cu o distinsă profesoară de chimie, care mi-a mărturisit că s-a lăsat de meserie și s-a angajat îngrijitoare la un cămin de bătrîni paralitici din Viena, cu un salariu de opt ori mai mare decît cel din învățămîntul românesc. Știindu-mă amator de vorbe buruienoase, mi-a oferit fără jenă și definiția meseriei de român: „Am ajuns ștergătorii de cur ai Europei, domnule Dinescu”.
Ce puteam să-i răspund? M-am bîlbîit o țîră, m-am fîstîcit și pînă la urmă i-am recitat, ca pe o scuză, un poem premonitoriu din volumul O beție cu Marx:
În biserică
hoțul rușinat își ascunde mîinile în buzunarul episcopului
să nu i le vadă bunul Dumnezeu.
Țăranul îi strigă fiului cu tălpoaiele mari
să-și pitească bocancii uitați lîngă șură
că vin musafirii
și, vorba aia, avem și noi mîndria noastră națională,
că vin turiștii japonezi
cu piciorușele lor de vrăbiuță
țup-țup, țup-țup
să ciugulească grîul, floarea-soarelui, ochii lui Van Gogh.
Și dintr-odată
se lasă ora tandreții deasupra spitalului municipal
și alcoolicul internat pentru dezalcoolizare
alintă spirtul medicinal uitat de felceriță pe noptieră
numindu-l „lichior de viorele”,
„adio, mamă”, „te-am zărit printre morminte”,
apoi deschide fereastra și strigă:
„Bine-ai venit, Societate de consum,
fă-ne și tu felul,
ia-ne de proaspeți,
strunjește-ne din pietricelele de la rinichi zaruri norocoase.
De astăzi, curului n-o să-i mai spunem tovarășe, ci dumneavoastră,
de mîine o să mă scoateți afară din cîrciumă
mai greu ca pe Shakespeare din Enciclopedia Britanică”.
Occidentul ne-a-nvatat ca munca nu este o rusine. Demnitatea de a munci cinstit, de a fi respectat si a castiga un ban adevarat este motivatia tuturor, incepand de la doctor si terminand cu femeia de serviciu.
Mai bine stergator de cur in Austria, decat pupincurist/fost-comunist in Romania contemporana.
O, daaa!!!
Bravo Maestre, frumos scris.
Unde s-a gresit? Cine si cum mai poate repara…? Aveti un raspuns, sau ne inchidem cu totii in crasma?!
Stiu eu un birt unde vodca e servita de doctoranzi (pe bune), femeie de serviciu e o fosta minestreasa si bucatarul e un geniu al literaturii. Nu accepta decat clienti fara bac. Asa ca gest de fronda 🙂
Asta cu munca nu e o rusine e patent socialist.E drept ,ca Occidentul e mai socialist acum decat era URSS pe vremuri.
Desigur ca munca nu e o rusine dar daca esti un incapabil si un ratat si nu ai alte ambitii decat sa stergi c.ruri de austrieci, atunci este. Cat despre comunisti ei au fost bunici, parinti si au muncit si lasat ceva dupa ei..e drept educatia fiilor si nepotilor frustrati si ingrati a cam dat rateuri.Propaganda si limba de lemn e cat cuprinde si in capitalsim, trebuie sa fi prea prost sau prea ticalos sa nu vezi.
Cum profesorii iau salariu intreg pe jumatate din timpul muncit de altii, hai sa nu mai varsam lacrimi. Ii costa de exemplu, mai putzin transportul pe profesori decat pe cei ce merg zi de zi la lucru. Iar daca salariul e de opt ori mai mare, de ce se mai plange? Hai sa luam din context (chimista locuieste in Austria nu in Romania) si sa romantzam o decizie personala a unei „distinse profesoare de chimie”. O cheama cumva Elena?
@ion ce au lăsat Comuniștii bre? O țara mai înapoiată decât înainte de ei, unde cozile la mâncare erau sport național si frica devenise o calitate bine însușită. Taci bre si du-te in istorie, unde ți-e locul.
@Ion: esti un mare dobitoc! Esti genul de imbecil al carui slogan este ‘cine e harnic si munceste ori e prost ori nu gandeste’. Pentru ca numai un idiot poate considera o meserie in care se ingrijesc persoane cu handicap o meserie pentru ratati. Esti, din pacate, reprezentativ pentru Romania, tara care isi inchide copii orfani in camere fara geamuri si ii leaga cu lanturi de pat!
Daca munca era buna de ceva, ne-o luau si pe aia oligarhii, tehnocratii si beizadelele lor.