Home / Media / Kids, porn & drugs’n’roll

Kids, porn & drugs’n’roll

Zoom

Nu există cale mai facilă de a ajunge la mintea unui copil decât muzica facilă, ritmată și fără farafastâcuri. Cam ca muzica interpretată de zeci de cântăreți români în ultimii ani. Trei-patru note repetate le infinit, într-o buclă muzicală ușor de reținut și de repetat. Velea, Connect-R, Antonia, Delia, o mulțime de prieteni de-ai lor și, desigur, inegalabilii Carla’s Dream molfăie puținele note la care au acces, le fac cocoloș și le aruncă pe piață. Radiourile care nu câștigă cine știe ce din reclame, căci investițiile advertiser-ilor se duc spre două-trei posturi cu audiență națională și cam atât, profită de generozitatea evazionistă a caselor de discuri și promovează în heavy rotation aceleași și aceleași melodii tâmpe pe care le transformă încet-încet în hituri. Casele de producție își scot oarecum banii, nu neapărat din vânzarea albumelor, ci din concerte, festivaluri ale berii și drepturile de autor colectate de din ce în ce mai numeroasele asociații de compozitori, autori și profitori.

Dar problema nu este cum își reglează industria muzicală socotelile. E treaba lor, în definitiv, și a ANAF-ului. N-o să cerem acum ca maneliștii și neomaneliștii ce se declară cântăreți de pop sau rock să fie fugăriți pe la nunți și să li se smulgă cu forța banii neimpozabili dosiți prin chiloțeii aproape invizibili. Dacă nu reușim noi să recuperăm prejudiciile de miliarde pe care le visează Laura Codruța Kövesi, n-o să ne cramponăm de câteva milioane care se scurg anual în buzunarele largi ale muzicanților.

Adevărata problemă e că, în ultima vreme, nu mai poți trece pe lângă un loc de joacă fără să auzi copii între 3 și 10 ani slăvind heroina sau bucurându-se inocent la gândul că acele le fac “tatu” sub piele. Habar n-au ce cântă, acum, dar peste ani, când primul dealer din viața lor va trece pe lângă școală și le va oferi spre testare un pliculeț sau o seringă, vor considera că e absolut normal. În definitiv, niște băieți și niște fete cântau în copilăria lor despre droguri, făcându-le apologia, și nimeni nu avea nimic de zis împotriva acestui lucru. Nimeni, nici măcar vigilentul CNA.

De la Paraziții încoace, cântecele despre droguri par a fi intrat în obișnuință. Da, vor spune unii, dar Paraziții cântă despre droguri ușoare, recreative, care nu dau dependență. Dacă nu dau dependență, atunci de ce fumătorii de iarbă caută orice prilej pentru un joint, indiferent de oră, de loc, de anturaj? Știu, sunt eu încuiat și nu înțeleg de ce un creier prăjit cu droguri ușoare și care nu dau dependență e diferit de un creier prăjit de droguri grele și care dau dependență. Probabil că sunt prăjite altfel, probabil că unele rămân mai în sânge sau medium, nu sunt chiar arse de tot.

Într-o țară în care fumatul clasicului și dăunătorului tutun a ajuns motiv de condamnare la lipsa vieții sociale, într-o țară în care reclamele la tutun sunt interzise de ani de zile, găsim totuși normal ca odele aduse drogurilor să urle din difuzoare în fiecare oră de emisie a oricărui post de radio comercial. E doar heroină, ce mama naibii. Nu există dependenți pasivi de heroină, așa că e OK din punct de vedere social.

Deci asta e, să ne obișnuim cu ideea. CNA nu are nimic împotriva promovării drogurilor, asta însemnând că totul e absolut legal.

Cum CNA n-are nimic nici împotriva promovării pornografiei. Canalele de muzică par a nu se subordona acelorași reguli ca celelalte canale de televiziune. Dacă o televiziune generalistă n-are voie să scape imagini și cuvinte deocheate înainte de ora 22, posturile muzicale au liber la perversiuni de la orele dimineții până când bunicuțele își duc nepoții la culcare, îndemnându-i să nu-și uite rugăciunea zilnică. Dar nu-i nici o probemă aici. Nu, absolut nici una. Cei mici trebuie să învețe de fragezi cum arată o păpușă gonflabilă, la ce folosește un strap-on și cum și-ar putea pălmui educatoarea peste fese. Nici nu văd de ce ar interveni CNA-ul aici, până la urmă. La câte frustrări sexuale mocnesc în instituția aia de la Narcisa Iorga încoace, probabil că pornoșagurile soft de pe canalele muzicale le sunt dedicate.

Să n-o ardem puritan, prin urmare. Dacă e voie, dacă e normal și dacă nimeni nu are de obiectat, s-o lăsăm așa. Însă măcar o chestie am putea rezolva? Adică ce-ar fi să oprim de la difuzare cântecele care-și bat joc de limba română? OK, să ne obișnuim copiii cu ideea de sex, cu escapismul precoce, cu dependența de droguri, dar măcar s-o facem într-o limbă română corect pronunțată. Adică fă ce vrei cu acele alea, lasă-le să umble pe unde vor ele, dar până nu înveți că se spune “piele”, nu “pele”, mai exersează pe marile scene din Bălți, Durlești sau Cimișlia, în pelea mea.

(797 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Mi-as dori ca acest articol sa devina serial. Sa nu se termine aici. E un subiect pe sufletul meu si mi-a placut abordarea.
    Multumesc!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.