Este „primul om care a adus prima shaorma în România“, scrie pe site-ul lui de candidat la președinția Consiliului Județean Constanța. Măreață înfăptuire, glorioasă faptă de arme.
Ți-l și închipui pe Mohammad Murad (căci despre el este vorba) asudând în avionul de Beirut, protejând cu prețul vieții o shaormă plină cu de toate zemurile și condimentele, ca să nu piardă nimic din rețetă. Cum-necum trece de controlul de securitate, mituiește echipajul avionului, îi cumpără pe vameși și reușește să transporte shaorma pe calea aerului până la București. Adevărata luptă de-abia aici începe. Nici nu se dă bine jos din aeroplan, că este înconjurat de o bandă de taximetriști, atrași de mirosul minunăției culinare din Orient. Politicoși cum nu le stă în fire, taximetriștii de Otopeni se înghesuie care mai de care să-l ajute să care valiza în care a ascuns shaorma. Biznismanul din domnul Murad uită de orice precauție și cedează în fața unui șofer de taxi care-i face o ofertă de nerefuzat: să-l ducă până în București gratis. Nu gratis, negociază Murad, ci merge cu el doar dacă este plătit. Ceea ce taximetristul acceptă, ba îi și plătește pe loc două milioane de lei vechi.
La câteva minute distanță de Otopeni, taxiul intră brusc în pădurea Băneasa, unde taximetristul este hotărât să-i ia gâtul investitorului levantin și să-i halească prețioasa shaormă. Din fericire, viața lui Mohammad este salvată de o haită de câini, care se încaieră cu șoferul de taxi pentru lipia plină cu carne, cartofi și alte alea. Profitând de învălmășeală, Murad își ia shaorma și fuge până în Piața Victoriei. Acolo, lângă un spațiu comercial pe care scrie „de închiriat“, omul nostru, ostenit și rupt de foame, scoate shaorma din geamantan și o înfulecă fără să mai mestece.
După câteva săptămâni, timp în care se reface de la toxiinfecția alimentară provocată de shaorma care a stat prea multă vreme în căldură, alterându-se, Murad, încăpățânat, reia traseul București-Beirut-București, încercând să aducă a doua, a treia, a patra și a cincea shaormă în România. Se împrumută de la familie, de la prieteni, de la unii și alții, dar, în cele din urmă, reușește să aducă o shaorma întreagă și să o vândă, tot în Piața Victoriei.
Banii de pe prima shaormă îi investește într-un hotel pe litoral, după aia în două, în trei și tot așa, până când ajunge proprietarul mai multor hoteluri la mare și în București, patronul unor lanțuri de restaurante, dezvoltator imobiliar și câte și mai câte.
Din păcate, nu reușește nici până în ziua de azi să-și plătească datoriile inițiale, ba mai face încă niște grămezi de datorii pe la diverși furnizori care, în loc de shaorma, primesc, de cele mai multe ori, țepe. Cu de toate.
Cu de toate. Frumos articol.
Doamne! Arabian Nights meets Die Hard 3. Eram cu un amic la Neptun, la proaspat deschisul „Primavara” al protagonistului. Nefiind din Bucuresti, a insistat sa testeze pe propria piele mult-trambitatul produs, ba, in ciuda sfaturilor mele, l-a stropit din belsug si cu maioneza si cu unt de arahide (nici asa ceva nu testase). La intoarcere a marcat toti boschetii impari pana la Cap Aurora, unde eram cazati. Abia dupa 2 zile de cauterizare cu palinca au disparut efectele toxiinfectiei.