Venitul de bază argumentat

În privința ajutorului dat celorlalți există o ierarhie clară: decât să-i dai omului un pește, mai bine îl înveți să pescuiască. În primul caz, va avea de mâncare o zi. În al doilea, toată viața. Vechea vorbă din popor nu introduce însă în ecuație și cazul în care-i dai omului câte un pește în fiecare zi, până la sfârșitul vieții, doar în virtutea faptului că e om și indiferent dacă muncește sau nu. Beneficiarul poate să fie inclusiv un pescar destul de priceput, care vine de pe baltă cu barca plină de pește. Nu contează. El tot va primi peștele zilnic, la fel cum îl vor primi și celelalte persoane din comunitatea lui. E, în mod clar, situația cea mai bună, însă proverbul chinezesc nici măcar n-o ia în considerare.

Tocmai acest model de ajutor îl presupune venitul de bază necondiționat.

E acordat tuturor persoanelor, indiferent dacă mai câștigă sau nu și alți bani. În plus, venitul de bază necondiționat, după cum îi spune și numele, nu presupune nici o obligație, nici măcar aceea de a te apuca de lucru. E coșmarul oricărui votant român de dreapta, al oricărui jurnalist pe care-l sperie alcoolismul vasluienilor și tendința lor de a cheltui alocația copiilor pe băutură. Ar trebuie ca cineva să-l ia de mână pe Lucian Mîndruță, să-l așeze pe o canapea și să-i filmeze reacțiile în timp ce i se explică în ce constă venitul de bază necondiționat. E ca și cum i-ai pune muzică ”satanistă” unei bătrâne pe care-ai cules-o duminica la ieșirea din biserică.

Venitul de bază necondiționat e momentan în stadiul de idee, deși una tot mai populară în ultimii ani. La fel ca automobilele zburătoare, e o chestie despre care credem că în viitor se va implementa pe scară largă, deși nu știm precis când. Deocamdată, se fac pe tema asta studii, puse la cale de cercetători care vor să vadă cum reacționează oamenii dacă le dai bani gratis fără să le ceri nimic. Finlanda, Canada și Olanda au dus discuția politică internă mai departe decât alții, iar pe elvețieni îi așteaptă anul ăsta, în iunie, un referendum pe această temă. De parcă nu era suficient de bine să trăiești în Elveția, localnicii s-ar putea alege și cu un venit lunar de 2.500 de franci elvețieni. Șansele ca propunerea să treacă sunt foarte mici, dar important e că discuția a ajuns aici.

Avantajele venitului garantat sunt atât de multe și de variate

încât și-a găsit susținători în toate taberele politice. Socialiștilor le place partea de ajutor necondiționat. Pe libertarieni îi încântă faptul că venitul de bază ar urma să înlocuiască tot sistemul complicat de ajutoare sociale, ducând astfel la o reducere a birocrației. În plus, s-ar putea ca economia viitorului să ceară o asemenea plasă de siguranță. Într-o lume în care munca e automatizată, e nevoie de mai puțini oameni care să lucreze.

Dezvoltările astea recente pun într-o lumină nouă sforțările dreptei de pe Facebook de a propovădui munca la români și de a-i învăța valoarea banului muncit. Pare că tocmai acum, când începe și munca să se lipească de noi, descoperim că nu mai e la modă. Degeaba i-a arătat Moise Guran cu degetul pe leneșii din satele vasluiene. În viitorul apropiat, doar roboții se vor duce la sapă și la furat lemne din pădure. Restul oamenilor se vor implica în activități creative, care dau sens vieții lor și pe care până acum n-au putut să le facă pentru că au fost prea ocupați cu supraviețuirea.

Deocamdată, venitul de bază nu arată prea bine pe hârtie.

Cele mai multe guverne nu știu cum vor reacționa oamenii dacă primesc bani fără să facă nimic. Poate că vor prefera să nu mai muncească și un întreg sistem se va prăbuși. Problema e greu de studiat, pentru că orice experiment va fi, în mod necesar, imperfect. În fond, cobaii nu vor primi chiar un venit de bază garantat, ci mai mult o indemnizație lunară care vine doar în perioada studiului. Și nu vor lua banii fără să facă nimic. Îi vor primi ca să participe la experiment și să le ofere cercetătorilor date despre situația lor economică.

Apoi, calculele sunt descurajante. Cum venitul trebuie să înlocuiască toate ajutoarele sociale, suma nu trebuie să fie derizorie. Dar dacă e prea mare, pare o risipă să o primească absolut toată lumea, adică inclusiv milionarii care ar cheltui-o pe elastic de prins banii. În acest caz, e mai eficient actualul sistem, în care doar unii beneficiază de ajutor social. Dar și în vechiul aranjament problemele sunt numeroase. Nu toate persoanele care au nevoie de ajutor social îl pot accesa. În schimb, faptul că nu primești ajutor de șomaj decât atunci când nu ai de lucru descurajează munca. Alegerea rațională e să refuzi un job nesigur sau pe o durată prea scurtă atunci când pierzi indemnizația de șomaj și n-o poți recupera decât cu alergătură și întârziere.

Totuși, ce susține momentan ideea venitului de bază necondiționat

e filosofia din spatele lui, nu calculele aferente. Eventuala lipsă de eficiență nici nu contează. În primul rând, pentru că există prea multe necunoscute pentru a anticipa urmările introducerii lui. Apoi, eficiența contează prea puțin atunci când vorbim de drepturi elementare. Iar o sumă acordată necondiționat pentru a putea trăi în societate pare că e tot mai mult un astfel de drept.