Înapoi în Gilead, America habotnică a sclaviei feminine instituite de dictatura bărbaților ultrareligioși, la vreo cîțiva ani după ce June a scăpat de supliciu, în exilul canadian din care conduce Mayday, opoziția armată a sistemului represiv. Femeilor li se interzice în continuare să aibă telefoane, să citească sau să scrie – li se permite doar să asculte. Și să respecte cu sfințenie regulile unei societăți totalitare guvernate după Legile Talionului, în care orice comportament deviant de la strictele norme teologice e considerat păcat și pedepsit drastic, ca un exemplu de justiție divină. Sau de răzbunare publică a unui stat polițienesc.
Comandanții, Gardienii și Ochii, agenții serviciilor secrete, îi vînează fără milă pe toți cei suspectați că ar susține Rezistența coordonată de peste graniță. Rebelii, etichetați trădători și teroriști, sînt spînzurați la vedere, pe stradă, în semn de „Aviz amatorilor“. Segregarea femeilor, îmbrăcate obligatoriu în uniformă, pe clase, vîrste și ocupații, începe cu treapta cea mai de jos, servitoarele, toate numite Martha, și urcă pe scara importanței pînă la privilegiatele fiice ale Comandanților hărăzite să devină nevestele alor lor, liderii statului-sectă. Pînă atunci sînt educate ca niște gheișe evlavioase la școala de soții virtuoase, pe categorii, după culoarea sarafanului (copilele – roz, puberele – violet, nubilele – verde), de necruțătoarele Mătuși în maro dirijate de sinistra Aunt Lydia. Fosta profesoară aproape de pensie care și-a găsit vocația de zbir în toate resentimentele și frustrările personale, torționara care a trecut de la slujnice la viitoarele mirese cu aceeași atitudine de educatoare dură și retorică mieroasă – o adevărată mînă de fier în mănușă de catifea maro. Controlate la fertilitate ca niște călugărițe de elită la casa de corecție, puștoaicele își ascund sentimentele și trăirile după formulele de salut binecuvîntate sau citatele din Biblie, rîvnind pe față la poziția de candidate eligibile pentru repartizare unor moși libidinoși criminali de război.
Agnes/Hannah, fiica naturală a lui June, adoptată de familia unui Comandant, primește ca sarcină de serviciu să o aibă în grijă pe nou-venita din Toronto, o adolescentă problematică recrutată și convertită la gileadism, fugită de-acasă ca să caute un scop în viață. Infiltrată de Mayday între fetele care își așteaptă prima menstruație ca pe un miracol, ca să treacă la Verde și în ierarhia Puterii cît mai sus, Daisy le spionează cuprinsă de spaima de a fi prinsă, uimită de supunerea oarbă a colegelor de suferință și de capacitatea lor de a accepta, docile, niște condiții cvasi-medievale.
The Testaments continuă povestea distopică din The Handmaid’s Tale, focalizînd atenția pe altă zonă a societății totalitare. De data asta nu mai e despre slujitoarele sexuale, mame-surogat pentru copiii nomenclaturii, ci despre odraslele lor, crescute total dependente de voința regimului. Execuțiile de pe stadioane în numele Domnului amintesc telespectatorului român de un fost jurnalist și politician extremist care vîntura public ideea asta de disciplinare prin forță a poporului abătut de la dogmă. Dincolo de ficțiune, The Testaments e un avertisment real asupra a ceea ce s-ar putea întîmpla cînd statul își impune autoritatea în viața cetățenilor.
The Testaments, 2026-, distopia unei dictaturi înfiorător de posibile, creat de Bruce Miller, adaptare a romanului omonim scris de Margaret Atwood, zece episoade de 38-49 de minute, difuzat de Hulu, disponibil pe Disney+.
