51% creier de politician

Un senator PSD de Suceava aruncă o lege la mișto și zeci de înțelepți se chinuie s-o scoată la capăt.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii 321/2009 – prin care orice agent comercial din domeniu e obligat

să comercializeze minimum 51% produse de carne, fructe și legume provenind din “lanțul scurt de comercializare” – a trecut de Senat. Sintagma “produse românești” nu apare în lege, ci “produse din lanțul scurt de comercializare”, adică „un lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători și consumatori”, cum apar aceste produse definite în Politica Agricolă Comună a UE.

La prima vedere, ai zice că e una dintre cele mai curajoase legi date în ultimii ani. O lege protecționistă care pune mâna în gât intermediarilor și care sparge politica de raft a marilor retailer-i. La a doua “vedere” încă ți se păstrează această opinie, doar că faci și următoarele observații:

1. Motivarea legii pare făcută de un copil. Cităm din motive: “Personal am văzut deja în hipermarket-uri standuri speciale cu produse românești”. Sau: “Vara trecută, așa cum reiese și din site-urile descrise mai jos, a fost inițiat un program de promovare a vânzării legumelor românești în hipermaket-uri, inițiativă care înțeleg că a avut succes”. Într-adevăr, există mai jos două link-uri cu articole din prestigioasele Gazeta de agricultură și Capital.

2. Inițiatorul legii, Ovidiu Donțu de la Suceava, e un om politic serios, călcat deja de DNA, în urma unei suspiciuni de mită în valoare de 20.000 de euro. Ai zice că Donțu n-a ținut cont de lege. Asta nu știm. Știm însă sigur că n-a ținut cont de recomandările Consiliului Concurenței. Mai exact, Consiliul Concurenței întreabă, sperând ca apoi să găsească răspunsurile în lege. Doar că nu le găsește. Oricum, iată întrebările Consiliului: Cum va avea acces producătorul mic/fermierul la distribuția produselor către comercianți dacă nu există un sistem de depozitare funcțional la nivel național? Procentul de 51% se va aplica la categoria mare “carne” sau “legume-fructe” sau se va aplica pentru fiecare subcategorie a acesteia: carne de porc, carne de pasăre etc.? Relațiile economice moderne se bazează pe volume importante de mărfuri, pe un flux constant și predictibil; dacă producătorii din “lanțul scurt” nu pot asigura minimul de 51%, ce se întâmplă?

Răspunsurile la aceste întrebări puse de Consiliul Concurenței ar fi trebuit să se regăsească în lege. Nu s-a întâmplat asta.

La o a treia privire asupra situației,

lucrurile devin de-a dreptul dubioase cu această inițiativă legislativă. Domnul senator Donțu a primit de la Guvern un raport negativ pe prima formă a legii. În prima formă, obligativitatea de 51% era doar pentru hipermarket-uri. Însă, au spus cei de la Guvern, ar fi fost o măsură discriminatorie față de ceilalți comercianți de pe piață. Așadar, se trecea de la 51% pentru hipermarket-uri la 51% pentru toți comercianții. Atunci, evident, intervine o întrebare: Cum s-a gândit Donțu că există capacitatea de a acoperi 51% din partea producătorilor români pentru toți comercianții?… Pe ce calcule s-a bazat în ambele situații? Nu există astfel de calcule. Mai mult decât atât, nici Guvernul nu le cere. Adică faptul că avem pământ arabil nu înseamnă neapărat că ai și produse cu care să umpli magazinele.

Legea care tocmai a trecut de Senat pare o hârtie făcută pe genunchi, o pisică arătată importatorilor și marilor comercianți. O pisică flămândă și amărâtă care, bineînțeles, ar putea fi foarte ușor făcută fericită dacă ne gândim că pisica are și ea alegeri la anul.

E o lege fușerită. Ba chiar o lege fușerită cu bună știință. Te întrebi de ce își satisface grija toate fanteziile sexuale cu senatorul Donțu tocmai acum, ba chiar cu întregul Senat, dacă ne gândim că legea n-a avut nici un vot împotrivă. Multe, foarte multe lucruri s-ar fi putut face până acum sau chiar acum, astfel încât acel 51% să fie ceva mai aproape de realitate și să însemne ceva în realitate. Iată câteva măsuri din foarte lunga listă: creșterea capacității de depozitare, astfel încât micul producător să aibă puterea de a negocia; stimularea asocierii micilor producători (credite, infrastructură irigații etc.); rețele de distribuție în parteneriat public-privat etc.

Senzația de profesionalism a lui Donțu

este accentuată și de faptul că, după ce a făcut legea – bazându-se pe niște link-uri, cum am arătat –, anunță că se va consulta și cu patronatele. Cine știe, poate au și ele niște idei, nu? Că doar sunt din domeniu! Ce zice acest Donțu: „De asemenea, voi propune un amendament prin care să fie introduse produsele lactate, produsele de panificație și ouă în obiectul legii, deoarece asociațiile de producători au solicitat acest lucru în mod expres”. Pe ideea: frate, mi-au zis oamenii, i-am trecut în lege, e democrație!

Și să continuăm în aceeași notă amuzantă. Haioși petrenii și dezorientatul de Mîndruță, care au reacționat cu o grijă aproape maternă pentru capitalul străin și pentru “libertatea” de pe piață, altfel orbi la monopoluri, taxe abuzive și legi cu dedicație în acest domeniu. Au învățat ei că e frumos să zici “piață liberă” și “capitalist”, și de-atunci o țin tot așa.

o vizualizare