Cum ridici un oraș?

În drum spre Portul Cultural Cetate, unde Mircea Dinescu scrie versuri la umbra grătarului, te abați prin Craiova. Acolo te duce, fără întreruperi, noul drum expres Pitești-Craiova, finanțat cu bani europeni nerambursabili – aproape cinci miliarde de lei. Pare de necrezut, dar a fost nevoie doar de 36 de ani.

Dacă n-ai mai călcat în capitala Olteniei în ultimii zece-cincisprezece ani, trăiești cu imaginea unui oraș cenușiu, lăsat în paragină de anii democrației, apăsat de o tristețe care a molipsit, după 1989, cam toate reședințele de județ. Craiova a fost mereu un oraș inimos, și-a alimentat vibrația din fotbal, din uzinele Oltcit și Electroputere, dar tranziția de la comunism la ceea ce a urmat după comunism a pus la pămînt moralul craiovenilor. Pînă nu demult, Craiova a trăit în mîhnire și irelevanță, acoperită de giulgiul provinciei. Un oraș cu clădiri decolorate și fațade scorojite, bîntuit de pungi de plastic, de șomaj și de regretele trecutului, descurajat și fără planuri de viitor.

Azi, transformarea lui în bine e vizibilă. Craiova e curată ca lacrima, colorată de zugrăveli noi și de verdeața din parcuri. Arterele principale par măturate de maniaci, centrul e reabilitat, clădirile cu valoare istorică sînt restaurate ca la carte. Monumentele arhitecturale arată ca niște strămoși scoși de la pușcărie și îmbăiați, tunși, bărbieriți și îmbrăcați în costumele lor de epocă. Peste tot sînt indicatoare pentru toaletele publice, o formă de civilizație rară și la Paris. Iarba e tunsă ca la frizerie, trotuarele sînt lună, oamenii sînt relaxați.

Craiova are un muzeu de artă splendid unde dai peste Brâncuși, un muzeu de științele naturii, un muzeu al cărții, unul al Olteniei și o mulțime de parcuri de care se îngrijește, zi de zi, o armată de foști șomeri. Parcul Romanescu, de pildă, e o bijuterie naturală peste care boierii de altădată au presărat mici demonstrații de arhitectură de început de secol XX. Azi, bijuteria e șlefuită zilnic, decorată cu flori, cu tîrguri de sezon și cu o sală de teatru în aer liber. Noaptea e invadată de lumini și de un aer feeric care-i face pe copii să țipe de încîntare. Un lac limpede, fără pic de mătasea-broaștei, se varsă lin într-un pîrîu amenajat să șerpuiască printre pietre și tufe, în care s-ar putea organiza campionatul județean de pescuit la păstrăv. Parcul Romanescu e cu multe clase peste Herăstrău, Cișmigiu și peste toate parcurile Bucureștiului abandonate de primarii de sectoare, pîndite de PUZ-uri și de dezvoltatori cu antecedente penale.

Încadrată de parcurile ei, asfaltată, vopsită și șmotruită, Craiova a început să arate ca orașele gospodărești din Ardeal. Poate că o zi însorită de primăvară ajută la impresia generală, poate că zidurile și copacii arată mai vesel cînd e senin. Dar ce faci cu restul? Ce faci cu oamenii, cu viața urbană, cu mediul de afaceri, cu atmosfera? Cum scoți o comunitate din paralizie și neîncredere?

Cum ridici un oraș? Chemi artiștii. Pictori, sculptori, actori, muzicieni, regizori, scenariști, scenografi, stiliști, arhitecți, poeți. Apoi chemi oameni de creație, de marketing, de comunicare. Și clădești o piață de evenimente care adună public, atrage turiști, umple cîrciumile, magazinele, hotelurile, apartamentele de închiriat.

Așa a apărut Tîrgul de Crăciun, care în 2025 a adus comunității locale de afaceri peste 50 de milioane de lei. Un eveniment cu 2,5 milioane de vizitatori, aflat de la prima ediție pe podiumul european al tîrgurilor de Crăciun.

Așa a apărut Festivalul Internațional Intencity, un Untold oltenesc, cu trupe și muzicieni celebri, capabili să atragă public din toate colțurile lumii și să relanseze industria locală de hoteluri și restaurante. Infrastructura de transport și spectacol ușurează apariția la Intencity a publicului de la capătul lumii, chiar din Canada, India și Japonia – după cum arată datele –, căci Craiova are aeroport internațional modernizat și stadion pe care încap peste 30.000 de melomani.

Așa a apărut versiunea cu steroizi a Festivalului Internațional Shakespeare, care umple orașul cu spectacole, cu trupe de scenă și de stradă venite din 70 de țări. FIS atrage 250.000 de spectatori, dintre care 70.000 se adună în Shakespeare Village, într-un sătuc medieval croit din lemn după moda secolului al XVII-lea. În ediția din 2025, de pildă, au fost 500 de evenimente produse de 2.500 de artiști în 60 de locații.

Așa a apărut Tîrgul de Paște, cu impact în comerțul local de peste 20 de milioane de lei, doar în 2025. Așa au apărut și au renăscut evenimente care umplu ceea ce era odată vidul social, comercial și cultural: Puppets Occupy Street, Craiova Jazz Festival, Craiova Muzicală, Craiova Summer Fest, Festivalul Medieval, Gala Scriitorilor sau stagiuni permanente și tematice la Teatrul Național, Opera Română și Filarmonica din Craiova.

Acest pachet de acțiuni culturale face inima orașului să bată. Produce aglomerație, contacte, schimburi, excitație, preocupare, idei. Injectează în craioveni mulțumire și mîndrie. Atrage, pe durata întregului an, un flux financiar semnificativ pentru comerțul local, pentru HoReCa și industria închirierilor private de apartamente. Generează afaceri și locuri de muncă. Însumate, cifrele de audiență națională și internațională depășesc 20 de milioane de oameni. O piață globală potențială de mărimea României. Primăria, așa cum arată cifrele, ia parte la investiții și la profit, implică sponsori, organizează, deschide ocazii pentru comerțul privat, încurajează dezvoltarea imobiliară.

Această renaștere a Craiovei poate deveni o sursă de inspirație pentru alte renașteri urbane. Rețeta pare simplă – voință administrativă, intensitate culturală și puțin fanatism. Dar, în realitate, e grea. Ca dovadă, Olguța Vasilescu a plătit scump mandatele la Primăria Craiovei. A fost arestată, hărțuită judiciar ani la rînd, apoi achitată, reabilitată și lăsată să-și facă treaba. Sună a sacrificiu ritualic, datorat unei construcții ambițioase – și poate chiar așa e. Ca să se poată înălța orașul, Olguța a fost un pic zidită la temelie. Dar, spre deosebire de Ana lui Manole, ea a scăpat cu viață. Așa cum arată azi cifrele și faptele, cea mai mare parte a craiovenilor sînt gata s-o voteze pînă la moarte.

Global, Craiova e încă departe de orașele Europei de Vest, dar sînt momente în care le întrece la animație, ospitalitate, lumini, culoare și libertate. Vizitați-o cînd e pe vîrf de evenimente! Iar dacă treceți într-o zi oarecare, acordați-i măcar o oră. O să vă dublați investiția.