De ajuns e uşor (dacă te grăbeşti, ai chiar şi zboruri directe, cu Malev-ul unguresc; Tarom-ul te duce şi el, dar cu escală la Budapesta. Gusturi!), inclusiv cu maşina, prin Bulgaria, dar întrebare este: de ce?! Adică, de ce să baţi drumul până la Skopje, în ciudata Macedonie? Aici nu sunt decât două răspunsuri posibile: fie ai afaceri acolo, fie vrei să vezi statuia cea nouă. Tertium non datur!
Despre ce e vorba: bolnavi de sentimentul românesc al fiinţei (adică, frustraţi că şi ei sunt tot nimeni), gânditorii de la primăria oraşului au pus jos vreo 50 de milioane de euro, că le stăteau rău banii-n buzunar, şi şi-au comandat statuie. Una babană, ghiolbănească, cum îi şade bine prostului: Bucefal cabrat la maximum, cu Alexandru-n cârca lui, cabrat şi el cu iataganu-n sus, să moară duşmanii lui. Per total, ansamblul e deosebit, pare extras direct din imaginaţia grandomană a lui Bercea Mondial: mare, mult, auriu, să vadă lumea că am cu ce, bă! Singurul detaliu care lipseşte capodoperei este o alarmă de gipan, una d-aia care guiţă de trezeşte tot cartierul.
Sunt foarte puţine locuri în Europa unde să te simţi mândru că eşti român, iar Piaţa Centrală din Skopje e unul dintre ele. Tiraspolul e alt loc de-ăsta, vom reveni cu amănunte. Deocamdată, dacă tot ne-am deranjat până-n Macedonia, să admirăm măreaţa realizare edilitară a penibililor de la primăria locală şi să le urăm noroc la proiectele viitoare. Noroc bun.
