Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dar adevăratul Oraș-Fantomă din Sarajevo este chiar Sarajevo. Știu, sună rău, sună jegos, arogant, nesimțit și profund bucureștean, dar mie mi se pare corect. Am să mă explic, iar voi decideți la sfârșit de text, c-așa este frumos. Timp de trei zile lungi, cu vreme bună (minunată, de fapt) am luat orașul la pas, am mers încoace și-ncolo pân-am făcut febră musculară la ambele buci (străzile sunt foarte abrupte, în marea majoritate a cartierelor rezidențiale; centrul, zona de business, e […]

Gazda mea din Sarajevo, Bistrik, m-a văzut supărat tare și a încercat să mă îmbuneze: „Meehi, nu fi trist! Știu eu cum poți să dregi reportajul, ca să nu te dea afară de la revistă”; m-am dezbursucit pe loc! Din experiență știu că cele mai prețioase ponturi le obții de la localnici, care-s foarte zgârciți cu ele – mai frecvent încearcă să te facă la bani, trimițându-te în magazine secrete, neștiute de turiști (și care, invariabil, aparțin unui amic de-al […]

Am pus pariu cu Maestrul Parior din redacție: până în 2022, trei orașe se vor bate pentru titlul de „Capitală Națională a Hipsterimii din România” (CNHR): Tbilisi, Dürres și Sarajevo. Fiecare are atuurile sale (fiți fără frică, pagina 20 le va acoperi pe toate), fiecare are punctele sale slabe, vom vedea – urma alege. Încep prin a spune câte ceva despre Sarajevo, că-i mai aproape. 210 euro biletul de avion (prin Viena), 30 de euro cazarea, 20 de euro plimbare […]

Tyukodi Szabolcs a făcut multe… prea multe. A visat să devină fierar, pădurar, veterinar, preot, avocat. A ajuns să fie actor, vânzător de ziare, asistent regizor, ospătar, ghid și patronache de agenție de turism în Zalău. Crede în turismul altfel.  Mihai Buzea: Ce nume-i ăsta, „Tyukodi”? Tyukodi Szabolcs: Greu de pronunțat și imposibil de tradus. Eram Soboșca pentru copiii din scara blocului și „Zabolx” pentru Maître D-ul din Jamaica. M.B: Incoming sau outgoing? T.S: Amândouă. M.B: Amândouă, ce? T.S: Amândouă-s […]

Un orășel de jucărie, asta e Madurodam. Nici mai mult, dar nici mai puțin: stai la coadă ca să intri, plătești o taxă de intrare (piperată, după criteriile mele; „pentru toate buzunarele”, dup-ale altora – de unde deduc că eu n-am buzunare!), te plimbi cu copiii, te duci la restaurantul de tip IKEA din interior (alți bani, altă distracție), mai ai și câteva galerii de fotografie la care trebuie să plătești separat dacă vrei să le vezi (am refuzat), și […]

Îl sun pe Grig Bute: „Ia zi”. De la el am aflat de Suomenlinna, insula fortificată de lângă Helsinki, mare atracție mare. Vă dați seama că puteam să frec net-ul și aflam și singur de insulă, dar de ce să-mi bat capul, când Grig mănâncă Scandinavia pe pâine?! Danemarca la aperitiv, Suedia la felul întâi, Norvegia la felul doi, Islanda la desert și cu Finlanda se scobește-ntre dinți: păi, dacă a luat la pas până și insulele Åland?! E clar […]

…to say nothing of the wife. Știți povestea? Jerome K. Jerome chițăia de foame (scriitor, deh!) și s-a apucat să scrie un ghid de călătorie ca să facă și el un ban, să mănânce și gura lui o fasolică. Dar scrisul s-a dus unde a vrut el, nu unde a vrut autorul, și-așa a ieșit cel mai iubit roman britanic de călătorie (Huckleberry Finn joacă-n altă ligă, și oricum nu e britanic); nu mai zic că noi toți, dar absolut […]

Eu n-am de gând să contest adevărul general acceptat că noi, ca români, suntem săraci și proști; asta-i zestrea. Mă uit în jur și văd că nici alții nu-s mai breji, îmi vine inima la loc; ceea ce ne deosebește de toți (mai ales de vecini) este cultul furatului. Lasă că suntem săraci și proști, că din sărăcie mai ieși (muncești!), din prostie mai ieși (înveți, că să-nveți nu-i rușine, să stai cu mâna-ntinsă, aia e rușine!), dar din hoție […]

După Moscova, așteptările mele „rusești” ajunseseră la un minimum istoric, adică voiam doar să bifez naibii și Sankt-Petersburgul și să mă-ntorc acasă, la ale mele. Ce putea să fie diferit? Un alt oraș rusesc, îmi ziceam, lua-le-ar dracul, toate-s la fel. Mi-am luat țeapă. Sankt-Petersburg nu e un „alt oraș rusesc”, nu e rusesc aproape deloc, dar nici european nu pot zice că este; mai degrabă, așa cum limba bască este unică între toate (e o „izolată”, cum zic lingviștii), […]

Jerome K. Jerome scrie, într-o carte de-a lui, că dacă cineva așteaptă suficient de mult timp în gara Charing Cross din Londra se va-ntâlni cu orice om de pe pământul ăsta. Britocentrism? Evident. Dar Jerome K. Jerome credea în ce scria, chiar credea că, într-un fel, toți oamenii sunt britanici (toți oamenii care contau, desigur), că toți britanicii călătoresc și că, mai devreme sau mai târziu, fiecare călător britanic trece prin Charing Cross. Nu e nimic de râs la părerea […]

Sesizez o fereastră de oportunitate și o-nhaț fără să ezit: Grig Bute n-a fost la Moscova, este momentul să-mi fac o reintrare triumfală în pagină (și pe site, unde lumea m-a uitat, așa cum se și cuvine). Iată, deci, ce-am eu de spus, ceva nou-nouț, ceva ce n-a spus nimeni, niciodată, în românește: Moscova este capitala lumii. Dați-mi voie, dați-mi voie, imediat explic! Când vii de la sat la oraș, ai impresia că orășenii te tratează cu dispreț (cunosc oameni […]

Într-un sens, orașele sunt ca oamenii: din două-trei detalii îți faci imediat o idee despre individul sau localitatea respectivă, dacă-i merge bine sau rău, dacă e de încredere sau e căzătură, dac-o să rămâneți prieteni sau nu etc. Fiecare are „detaliile” lui în ceea ce-i privește pe oameni, dar iată detaliile mele în ceea ce privește orașele: bețivii de pe stradă, numărul de taxiuri, tinerii adunați ciotcă la scările blocurilor, prezența sau absența aeroportului, a biroului de bagaje din gară, […]

Fetița Maria îi este furată tatălui ei, Tudor, în Parcul Rond. Soția lui Tudor, Cristina, îl ia pe celălalt copil, pe Ilie, și pleacă la părinții ei, la Constanța. După 47 de zile în care o caută singur pe Maria, Tudor cade la fandacsie. Sfârșit. Aproape sfârșit, pentru că acum intervenim noi, spectatorii filmului, să-i explicăm regizorului Constantin Popescu ce e aia o analiză SWOT: jocul actorilor (S), lipsa de ipoteze a poliției (W), personaje din exact aceeași lume ca […]

Personal, nu sufăr de multe boli psihice, doar de vreo douăzeci, printre care și parasomnia. Nu știți ce e? Nici o problemă. Românii îi spun „somnambulism”, ceea ce-i o mare pălărie, sub care poa’ să intre o grămadă de chestii, printre care și-asta a mea, care-n română n-are nume, dar în lumea civilizată se cheamă confusional arousals și care-i în felul următor: se trezește nevastă-mea în creierii nopții și mă adună din șifonier. Sau din debara. Sau mă dă jos […]

Vina. Ce termen frumos, ce util, ce românesc: „Cine e de vină?”, „Nu eu sunt de vină”, „Numai tu ești de vină”, „De vină e Guvernul”, „Săracii sunt de vină”, „Bogații sunt de vină” etc. (pot continua așa până mâine, dar sunt convins c-ați prins ideea). Revenind la oile noastre, adică la turism: cine-i de vină pentru lipsa de promovare a Secuimii? În al treilea rând, vina este a secuilor, clar. Într-o sută de ani de Românie și treizeci de […]

Trei angoase am și eu, ca tot omul („Aller guten Dingen sind drei”): mi-e frică de tineret, de Europa și de vinerile-n care n-am bani de bere. Vinerile, ca vinerile, dar când tineretul își dă mâna cu Europa iese prăpădenie, iar eu degeaba urlu ca șacalu-n pustiu, că nu m-aude nimeni, și cine m-aude râde, nu mă ia în serios. Până o să moară cineva, dar atunci o să fie prea târziu; degeaba o să-l citeze lumea pe Cassăndrucul ăla […]

„Vaci” este Váci utca din Budapesta, iar „vaca” sunt eu („O plecat la Paris bou și s-o-ntors vacă”). Cele ce urmează sunt adevărul gol-goluț, fără nici cea mai mică umbră de înfloritură, dar ca să fiu crezut nici nu mă jur, nici nu-mi dau cuvântul: ce-i pân’ la Budapesta? Puteți zvârli cu căciula! Duce-vă-ți și vedeți cu ochii voștri minunea, apoi veniți înapoi, să povestim o țâră. Merg pe stradă. Mi-e foarte foame. O barkeriță frumoasă, care se recomandă Naomi, […]

Pe vremea mea nu era înjurătura asta, vorbesc serios; când voia careva să mă jignească, îmi spunea „muistule”, „cioară” sau „labagiule” (cu varianta „lábăre”), dar nu „fascistule”, ca acum. Nu știu de ce, dar noi n-aveam cuvântul ăsta în vocabularul de după blocuri, poate doar în varianta antisovietică „S-au bătut nemții cu fasciștii pân-au câștigat germanii”. Cum s-ar spune, am fost golănei degeaba. E cazul să luăm lecții de la smardoii de Internet ai zilei de azi. Totuși, în afară […]

Printre consecințele cu totul neprevăzute ale manifestațiilor #rezist se numără și faptul că eu am băut mai multă bere decât de obicei, oferită de diverși (săru’ mâna, boierilor!). Nu din motive politice, ci din motive turistice – mai exact, imagologice: „Bă, nea Mihăiță, tu care ești cu astea, ia zi: ce-au ăștia cu noi, mă? Ce le-am făcut?”. Desigur, „ăștia” sunt Occidentul, luat așa, cu hurta (adică nediferențiat), iar momentul nedumeririi boierilor a venit odată cu titlurile de genul “Protestele […]

Zloi gorod. Rețineți rusismul ăsta, dar mai întâi să facem un mic tur al poveștilor scârboase de călătorie, ca să știm clar despre ce vorbim aici. Sunt în Istanbul și e ultima seară, așa că decid să rup din portofel și să-mi duc fata la un restaurant mai spălățel, oricum peste șaormeria ieftinache la care mâncaserăm până atunci. Spălățelul se dovedește un sucker trap, cu prețuri nesimțite pentru aceleași feluri de la șaormerie, dar cu chelneri la cravată, care iau […]

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]