Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Titlul nu-i al meu, nu-i secreția minții mele, e doar un citat furat de la Nea Tomiță, din filmul Operațiunea Monstrul (1976), în regia lui Manole Marcus, scena din cortul în care dorm Dumitru și Corneliu; mă rog, „dorm“ e un fel de a vorbi, că numai Corneliu (Marin Moraru) vrea să doarmă, în timp ce Dumitru (Toma Caragiu) n-are somn, așa că trage tare pe colegul său (vrea să i se istorisească vechituri, povești pe care le știe prea […]

„Nu-i mai dați lui Buzea textul mare de la pagina 20, că iar ne bagă ăla poze cu țigani!“ Am zis eu că s-a zis așa ceva în redacție? N-am zis. Doar m-am gândit. E dreptul meu, garantat prin Constituție; ce, să interzicem și gânditul acuma?! Am fost la Lille c-o treabă și mi-a plăcut foarte mult; pandemie-pandemie, dar am prins un eveniment local. (Bine, am calculat drumul ca să cad fix peste el), un fel de „Zilele Orașului“ sau […]

Mă tot întreabă unii și alții, că de ce. Păi, că de aia! Tare mi-e mie că degeaba explic până fac spume la gură, că tot nu lămuresc pe nimeni. Mai bine povestesc direct, fără marafeturi, că atunci se limpezește chestia și nu mai trebuie să stric vorbe degeaba: în aprilie 2018 a fost, că m-am uitat la poze. O primă ieșire la mare, de Paști, cazare la Mamaia (mda…), nimic deosebit. Vine cumnatu-meu cu gura lui bogată, hai că […]

Bruges! Orașul celor 71 de magazine de ciocolată, locul (zice-se) de naștere al turismului modern, de când briții plini de parale (după ce-l bătuseră pe Napoleon și aveau în față un secol de „Rule Britannia!”) au descoperit că pe continent se pot îmbăta și merge la curve mai ieftin ca pe Insule; fița cu muzeele ar fi venit, zice-se, dup-aia. Eu n-am de unde să știu dacă a fost așa sau nu. Zic ce mi s-a spus. Am prins o […]

Nimic nu e nou sub soare, zice-se c-ar fi zis prea înțeleptul rege Solomon. Păi, nu e! Ce, am zis eu că e?! Iaca ce mi s-a-ntâmplat hăt în 2019, cu mult înainte de virus. Strict autentic! N-am pus de la mine nici măcar o virgulă, pi onoarea mé! Firma o trimite pe nevastă-mea în delegație la Viena și, cum delegația e lungă, se gândește ea să venim și noi în vizită, peste week-end. Done: vineri o iau mai devreme […]

Mă plimbam și eu în jurul fântânii Anspach din Bruxelles (Cartierul Dansaert, ca să fim exacți; îl știți, e ăl cu câinele ce se pișă), ca omul fără treabă: doi pași înainte, doi pași înapoi, răsucire pe călcâie. Nu, nu așteptam pe nimeni. Așteptam să treacă timpul – spun asta ca să fie clar în ce stare de spirit mă aflam (Paranteză: Hemingway susține că în nici o limbă țărănească din lume nu există vorba spaniolă aburrimiento, adică plictiseală, pe […]

Dar adevăratul Oraș-Fantomă din Sarajevo este chiar Sarajevo. Știu, sună rău, sună jegos, arogant, nesimțit și profund bucureștean, dar mie mi se pare corect. Am să mă explic, iar voi decideți la sfârșit de text, c-așa este frumos. Timp de trei zile lungi, cu vreme bună (minunată, de fapt) am luat orașul la pas, am mers încoace și-ncolo pân-am făcut febră musculară la ambele buci (străzile sunt foarte abrupte, în marea majoritate a cartierelor rezidențiale; centrul, zona de business, e […]

Gazda mea din Sarajevo, Bistrik, m-a văzut supărat tare și a încercat să mă îmbuneze: „Meehi, nu fi trist! Știu eu cum poți să dregi reportajul, ca să nu te dea afară de la revistă”; m-am dezbursucit pe loc! Din experiență știu că cele mai prețioase ponturi le obții de la localnici, care-s foarte zgârciți cu ele – mai frecvent încearcă să te facă la bani, trimițându-te în magazine secrete, neștiute de turiști (și care, invariabil, aparțin unui amic de-al […]

Am pus pariu cu Maestrul Parior din redacție: până în 2022, trei orașe se vor bate pentru titlul de „Capitală Națională a Hipsterimii din România” (CNHR): Tbilisi, Dürres și Sarajevo. Fiecare are atuurile sale (fiți fără frică, pagina 20 le va acoperi pe toate), fiecare are punctele sale slabe, vom vedea – urma alege. Încep prin a spune câte ceva despre Sarajevo, că-i mai aproape. 210 euro biletul de avion (prin Viena), 30 de euro cazarea, 20 de euro plimbare […]

Tyukodi Szabolcs a făcut multe… prea multe. A visat să devină fierar, pădurar, veterinar, preot, avocat. A ajuns să fie actor, vânzător de ziare, asistent regizor, ospătar, ghid și patronache de agenție de turism în Zalău. Crede în turismul altfel.  Mihai Buzea: Ce nume-i ăsta, „Tyukodi”? Tyukodi Szabolcs: Greu de pronunțat și imposibil de tradus. Eram Soboșca pentru copiii din scara blocului și „Zabolx” pentru Maître D-ul din Jamaica. M.B: Incoming sau outgoing? T.S: Amândouă. M.B: Amândouă, ce? T.S: Amândouă-s […]

Un orășel de jucărie, asta e Madurodam. Nici mai mult, dar nici mai puțin: stai la coadă ca să intri, plătești o taxă de intrare (piperată, după criteriile mele; „pentru toate buzunarele”, dup-ale altora – de unde deduc că eu n-am buzunare!), te plimbi cu copiii, te duci la restaurantul de tip IKEA din interior (alți bani, altă distracție), mai ai și câteva galerii de fotografie la care trebuie să plătești separat dacă vrei să le vezi (am refuzat), și […]

Îl sun pe Grig Bute: „Ia zi”. De la el am aflat de Suomenlinna, insula fortificată de lângă Helsinki, mare atracție mare. Vă dați seama că puteam să frec net-ul și aflam și singur de insulă, dar de ce să-mi bat capul, când Grig mănâncă Scandinavia pe pâine?! Danemarca la aperitiv, Suedia la felul întâi, Norvegia la felul doi, Islanda la desert și cu Finlanda se scobește-ntre dinți: păi, dacă a luat la pas până și insulele Åland?! E clar […]

…to say nothing of the wife. Știți povestea? Jerome K. Jerome chițăia de foame (scriitor, deh!) și s-a apucat să scrie un ghid de călătorie ca să facă și el un ban, să mănânce și gura lui o fasolică. Dar scrisul s-a dus unde a vrut el, nu unde a vrut autorul, și-așa a ieșit cel mai iubit roman britanic de călătorie (Huckleberry Finn joacă-n altă ligă, și oricum nu e britanic); nu mai zic că noi toți, dar absolut […]

Eu n-am de gând să contest adevărul general acceptat că noi, ca români, suntem săraci și proști; asta-i zestrea. Mă uit în jur și văd că nici alții nu-s mai breji, îmi vine inima la loc; ceea ce ne deosebește de toți (mai ales de vecini) este cultul furatului. Lasă că suntem săraci și proști, că din sărăcie mai ieși (muncești!), din prostie mai ieși (înveți, că să-nveți nu-i rușine, să stai cu mâna-ntinsă, aia e rușine!), dar din hoție […]

După Moscova, așteptările mele „rusești” ajunseseră la un minimum istoric, adică voiam doar să bifez naibii și Sankt-Petersburgul și să mă-ntorc acasă, la ale mele. Ce putea să fie diferit? Un alt oraș rusesc, îmi ziceam, lua-le-ar dracul, toate-s la fel. Mi-am luat țeapă. Sankt-Petersburg nu e un „alt oraș rusesc”, nu e rusesc aproape deloc, dar nici european nu pot zice că este; mai degrabă, așa cum limba bască este unică între toate (e o „izolată”, cum zic lingviștii), […]

Jerome K. Jerome scrie, într-o carte de-a lui, că dacă cineva așteaptă suficient de mult timp în gara Charing Cross din Londra se va-ntâlni cu orice om de pe pământul ăsta. Britocentrism? Evident. Dar Jerome K. Jerome credea în ce scria, chiar credea că, într-un fel, toți oamenii sunt britanici (toți oamenii care contau, desigur), că toți britanicii călătoresc și că, mai devreme sau mai târziu, fiecare călător britanic trece prin Charing Cross. Nu e nimic de râs la părerea […]

Sesizez o fereastră de oportunitate și o-nhaț fără să ezit: Grig Bute n-a fost la Moscova, este momentul să-mi fac o reintrare triumfală în pagină (și pe site, unde lumea m-a uitat, așa cum se și cuvine). Iată, deci, ce-am eu de spus, ceva nou-nouț, ceva ce n-a spus nimeni, niciodată, în românește: Moscova este capitala lumii. Dați-mi voie, dați-mi voie, imediat explic! Când vii de la sat la oraș, ai impresia că orășenii te tratează cu dispreț (cunosc oameni […]

Într-un sens, orașele sunt ca oamenii: din două-trei detalii îți faci imediat o idee despre individul sau localitatea respectivă, dacă-i merge bine sau rău, dacă e de încredere sau e căzătură, dac-o să rămâneți prieteni sau nu etc. Fiecare are „detaliile” lui în ceea ce-i privește pe oameni, dar iată detaliile mele în ceea ce privește orașele: bețivii de pe stradă, numărul de taxiuri, tinerii adunați ciotcă la scările blocurilor, prezența sau absența aeroportului, a biroului de bagaje din gară, […]

Fetița Maria îi este furată tatălui ei, Tudor, în Parcul Rond. Soția lui Tudor, Cristina, îl ia pe celălalt copil, pe Ilie, și pleacă la părinții ei, la Constanța. După 47 de zile în care o caută singur pe Maria, Tudor cade la fandacsie. Sfârșit. Aproape sfârșit, pentru că acum intervenim noi, spectatorii filmului, să-i explicăm regizorului Constantin Popescu ce e aia o analiză SWOT: jocul actorilor (S), lipsa de ipoteze a poliției (W), personaje din exact aceeași lume ca […]

Personal, nu sufăr de multe boli psihice, doar de vreo douăzeci, printre care și parasomnia. Nu știți ce e? Nici o problemă. Românii îi spun „somnambulism”, ceea ce-i o mare pălărie, sub care poa’ să intre o grămadă de chestii, printre care și-asta a mea, care-n română n-are nume, dar în lumea civilizată se cheamă confusional arousals și care-i în felul următor: se trezește nevastă-mea în creierii nopții și mă adună din șifonier. Sau din debara. Sau mă dă jos […]

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]