Articole scrise de: Grig Bute

„«Vaaai, tanti Mimi! Ce nenorocire pe capul nostru, de când s-a desființat armata! Uitați-vă și dumneavoastră, tanti: nu mai avem bolnavi!». Așa mi-or spus fetele, măi Miha’, când am fost acum tri’ ani pe la spital, că de-atunci n-am mai fost, că m-or lăsat picioarele; zi tu, că tu ești cu capitaliștii! Uite, io nu mai zîc nimic; zi tu, dacă te ții ocoș, cu dimocrația voast’ă!“ Am luat foc, evident. Mătușă-mea e-o babă de vreo optzeci de ani (mă […]

La mare, la soare, fetițele sunt goale! Mă rog, or fi. La cine are noroc, că eu n-am avut: a plouat cu găleata, „fetițele“ (adică nevastă-mea și fiică-mea) erau în pijamale și tremurau sub plapumă, iar marea – deși caldă – era interzisă pentru înotători, pe motiv de steag roșu. Degeaba am încercat să argumentez cu salvamarii (niște tineri, niște studenți), să le explic că nu mă-nec eu așa, cu una, cu două, că-s garid bătrân și alte chestii; au […]

Povestea pe scurt: am dat peste niște graffitiști pe Canal care beau bere Dębowe. Povestea pe lung: totdeauna am fost fascinat de graffitiști, „totdeauna” adică după ce l-am întâlnit pe Neagu Djuvara la un bal al Academiei Cațavencu (23 noiembrie 2010, ora 9,21,26 p.m. – așa scrie pe poză, la Properties) și m-am ținut după el ca un cățel, până mi-a promis că discută cu mine altă dată. Printre alte lucruri pe care le-am băgat la cap („altă dată“, adică) […]

Ăsta e un sfat, nu un ordin; dacă tot aveți răbdare de o sută de ani încoace, mai aveți puțină răbdare până la finalul textului, ca să aflați ce vreau să spun. No… am fost acum vreo două-trei luni la o fermă în Valonia (o găsise nevastă-mea pe net, că și ea, ca toate femeile, caută „oferte“!), căreia îi zice Ferme de la Planche, și am făcut acolo traseu de aventură pentru copii. Explic imediat de ce am scris cu […]

Am ajuns în orașul ăsta în vara trecută și de atunci m-am tot gândit: ce să fac? Cum să muncesc? Să-mi iau un job, să aduc și eu bani în casă – da, dar cum? De știut, nu știam pe nimeni; franceza n-o vorbeam, flamanda nici atât, forța fizică de acum zece ani n-o mai am, să mă pot înhăma la orice, că mă ține spatele și când mă ridic de pe budă. Am cernut eu așa, posibilitate după posibilitate, […]

Titlul nu-i al meu, nu-i secreția minții mele, e doar un citat furat de la Nea Tomiță, din filmul Operațiunea Monstrul (1976), în regia lui Manole Marcus, scena din cortul în care dorm Dumitru și Corneliu; mă rog, „dorm“ e un fel de a vorbi, că numai Corneliu (Marin Moraru) vrea să doarmă, în timp ce Dumitru (Toma Caragiu) n-are somn, așa că trage tare pe colegul său (vrea să i se istorisească vechituri, povești pe care le știe prea […]

„Nu-i mai dați lui Buzea textul mare de la pagina 20, că iar ne bagă ăla poze cu țigani!“ Am zis eu că s-a zis așa ceva în redacție? N-am zis. Doar m-am gândit. E dreptul meu, garantat prin Constituție; ce, să interzicem și gânditul acuma?! Am fost la Lille c-o treabă și mi-a plăcut foarte mult; pandemie-pandemie, dar am prins un eveniment local. (Bine, am calculat drumul ca să cad fix peste el), un fel de „Zilele Orașului“ sau […]

Mă tot întreabă unii și alții, că de ce. Păi, că de aia! Tare mi-e mie că degeaba explic până fac spume la gură, că tot nu lămuresc pe nimeni. Mai bine povestesc direct, fără marafeturi, că atunci se limpezește chestia și nu mai trebuie să stric vorbe degeaba: în aprilie 2018 a fost, că m-am uitat la poze. O primă ieșire la mare, de Paști, cazare la Mamaia (mda…), nimic deosebit. Vine cumnatu-meu cu gura lui bogată, hai că […]

Bruges! Orașul celor 71 de magazine de ciocolată, locul (zice-se) de naștere al turismului modern, de când briții plini de parale (după ce-l bătuseră pe Napoleon și aveau în față un secol de „Rule Britannia!”) au descoperit că pe continent se pot îmbăta și merge la curve mai ieftin ca pe Insule; fița cu muzeele ar fi venit, zice-se, dup-aia. Eu n-am de unde să știu dacă a fost așa sau nu. Zic ce mi s-a spus. Am prins o […]

Nimic nu e nou sub soare, zice-se c-ar fi zis prea înțeleptul rege Solomon. Păi, nu e! Ce, am zis eu că e?! Iaca ce mi s-a-ntâmplat hăt în 2019, cu mult înainte de virus. Strict autentic! N-am pus de la mine nici măcar o virgulă, pi onoarea mé! Firma o trimite pe nevastă-mea în delegație la Viena și, cum delegația e lungă, se gândește ea să venim și noi în vizită, peste week-end. Done: vineri o iau mai devreme […]

Mă plimbam și eu în jurul fântânii Anspach din Bruxelles (Cartierul Dansaert, ca să fim exacți; îl știți, e ăl cu câinele ce se pișă), ca omul fără treabă: doi pași înainte, doi pași înapoi, răsucire pe călcâie. Nu, nu așteptam pe nimeni. Așteptam să treacă timpul – spun asta ca să fie clar în ce stare de spirit mă aflam (Paranteză: Hemingway susține că în nici o limbă țărănească din lume nu există vorba spaniolă aburrimiento, adică plictiseală, pe […]

Dar adevăratul Oraș-Fantomă din Sarajevo este chiar Sarajevo. Știu, sună rău, sună jegos, arogant, nesimțit și profund bucureștean, dar mie mi se pare corect. Am să mă explic, iar voi decideți la sfârșit de text, c-așa este frumos. Timp de trei zile lungi, cu vreme bună (minunată, de fapt) am luat orașul la pas, am mers încoace și-ncolo pân-am făcut febră musculară la ambele buci (străzile sunt foarte abrupte, în marea majoritate a cartierelor rezidențiale; centrul, zona de business, e […]

Gazda mea din Sarajevo, Bistrik, m-a văzut supărat tare și a încercat să mă îmbuneze: „Meehi, nu fi trist! Știu eu cum poți să dregi reportajul, ca să nu te dea afară de la revistă”; m-am dezbursucit pe loc! Din experiență știu că cele mai prețioase ponturi le obții de la localnici, care-s foarte zgârciți cu ele – mai frecvent încearcă să te facă la bani, trimițându-te în magazine secrete, neștiute de turiști (și care, invariabil, aparțin unui amic de-al […]

Am pus pariu cu Maestrul Parior din redacție: până în 2022, trei orașe se vor bate pentru titlul de „Capitală Națională a Hipsterimii din România” (CNHR): Tbilisi, Dürres și Sarajevo. Fiecare are atuurile sale (fiți fără frică, pagina 20 le va acoperi pe toate), fiecare are punctele sale slabe, vom vedea – urma alege. Încep prin a spune câte ceva despre Sarajevo, că-i mai aproape. 210 euro biletul de avion (prin Viena), 30 de euro cazarea, 20 de euro plimbare […]

Tyukodi Szabolcs a făcut multe… prea multe. A visat să devină fierar, pădurar, veterinar, preot, avocat. A ajuns să fie actor, vânzător de ziare, asistent regizor, ospătar, ghid și patronache de agenție de turism în Zalău. Crede în turismul altfel.  Mihai Buzea: Ce nume-i ăsta, „Tyukodi”? Tyukodi Szabolcs: Greu de pronunțat și imposibil de tradus. Eram Soboșca pentru copiii din scara blocului și „Zabolx” pentru Maître D-ul din Jamaica. M.B: Incoming sau outgoing? T.S: Amândouă. M.B: Amândouă, ce? T.S: Amândouă-s […]

Un orășel de jucărie, asta e Madurodam. Nici mai mult, dar nici mai puțin: stai la coadă ca să intri, plătești o taxă de intrare (piperată, după criteriile mele; „pentru toate buzunarele”, dup-ale altora – de unde deduc că eu n-am buzunare!), te plimbi cu copiii, te duci la restaurantul de tip IKEA din interior (alți bani, altă distracție), mai ai și câteva galerii de fotografie la care trebuie să plătești separat dacă vrei să le vezi (am refuzat), și […]

Îl sun pe Grig Bute: „Ia zi”. De la el am aflat de Suomenlinna, insula fortificată de lângă Helsinki, mare atracție mare. Vă dați seama că puteam să frec net-ul și aflam și singur de insulă, dar de ce să-mi bat capul, când Grig mănâncă Scandinavia pe pâine?! Danemarca la aperitiv, Suedia la felul întâi, Norvegia la felul doi, Islanda la desert și cu Finlanda se scobește-ntre dinți: păi, dacă a luat la pas până și insulele Åland?! E clar […]

…to say nothing of the wife. Știți povestea? Jerome K. Jerome chițăia de foame (scriitor, deh!) și s-a apucat să scrie un ghid de călătorie ca să facă și el un ban, să mănânce și gura lui o fasolică. Dar scrisul s-a dus unde a vrut el, nu unde a vrut autorul, și-așa a ieșit cel mai iubit roman britanic de călătorie (Huckleberry Finn joacă-n altă ligă, și oricum nu e britanic); nu mai zic că noi toți, dar absolut […]

Eu n-am de gând să contest adevărul general acceptat că noi, ca români, suntem săraci și proști; asta-i zestrea. Mă uit în jur și văd că nici alții nu-s mai breji, îmi vine inima la loc; ceea ce ne deosebește de toți (mai ales de vecini) este cultul furatului. Lasă că suntem săraci și proști, că din sărăcie mai ieși (muncești!), din prostie mai ieși (înveți, că să-nveți nu-i rușine, să stai cu mâna-ntinsă, aia e rușine!), dar din hoție […]

După Moscova, așteptările mele „rusești” ajunseseră la un minimum istoric, adică voiam doar să bifez naibii și Sankt-Petersburgul și să mă-ntorc acasă, la ale mele. Ce putea să fie diferit? Un alt oraș rusesc, îmi ziceam, lua-le-ar dracul, toate-s la fel. Mi-am luat țeapă. Sankt-Petersburg nu e un „alt oraș rusesc”, nu e rusesc aproape deloc, dar nici european nu pot zice că este; mai degrabă, așa cum limba bască este unică între toate (e o „izolată”, cum zic lingviștii), […]