Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căutarea Orașului-Fantomă (III)

Zoom În căutarea Orașului-Fantomă (III)

Dar adevăratul Oraș-Fantomă din Sarajevo este chiar Sarajevo. Știu, sună rău, sună jegos, arogant, nesimțit și profund bucureștean, dar mie mi se pare corect. Am să mă explic, iar voi decideți la sfârșit de text, c-așa este frumos.

Timp de trei zile lungi, cu vreme bună (minunată, de fapt) am luat orașul la pas, am mers încoace și-ncolo pân-am făcut febră musculară la ambele buci (străzile sunt foarte abrupte, în marea majoritate a cartierelor rezidențiale; centrul, zona de business, e construit pe loc plat, dar e complet neinteresant, recomand evitarea lui cu totul) și pot spune că singura particularitate a Sarajevo-ului sunt cimitirele. N-am mai văzut atâtea cimitire. Peste tot, printre case, printre blocuri, lângă parcuri, în parcuri, lângă terenurile de sport, lângă playground-uri, lângă piețele alimentare, lângă râu și sus pe coaste – cimitire peste cimitire. De toate dimensiunile: niciodată n-am întâlnit cimitirul format dintr-un singur loc de veci, dar în Sarajevo am văzut-o și p-asta. Pe una dintre străduțele înguste și abrupte (toate sunt așa, dar unele sunt mai înguste și mai abrupte decât altele) am dat peste un mormânt plasat în fața casei, între locul de parcare și tomberonul cu gunoi; mormântul era al unui musulman – învățasem deja să recunosc acea piatră tombală extrem de specifică, în formă de cilindru scurt, terminat c-un turban (cu o sculptură a unui turban stilizat, vreau să spun).

Bunînțeles că nu este nici un fel de mister la mijloc: în timpul lungului asediu sârbesc, sarajevoienii au fost siliți să-și îngroape morții pe loc, în interiorul teritoriului pe care-l controlau în oraș (și care se tot reducea). Mai mult, după un timp a trebuit să țină ceremonia funerară pe furiș, fără alai și fără obiceiurile tradiționale, pentru că lunetiștilor li se părea amuzant să sporească numărul decedaților cu rudele apropiate ale mortului. Urâtă treabă, războiul.

Am fost însă și în cimitirul cel mare, care se numește Bare și care e un adevărat orășel al morților, unul dintre puținele cimitire (poate chiar singurul) care exista dinainte de război și de asediu. Este fascinant. Sunt toți acolo, cuminți, cumințiți: ortodocși cu cruci simple și fotografii ceramice, catolici cu cruci duble în marmura neagră a monumentului, musulmani cu semiluna și steaua, evrei cu steaua în șase colțuri, chiar și comuniști cu steaua lor demnă în cinci colțuri. Moartea i-a împăcat pe toți, i-a adus la cel mai mic numitor comun. Mă plimbam prin Bare la orele târzii ale după-amiezii și făceam pe filozoful, trecând în revistă cârâielile pe teme politice cu colegii de redacție („Timpul ne va aduce la aceeași masă, unde din păcate vom fi felul principal”), când mi-au căzut ochii pe piatra tombală a răposatului Camil Zecevic (băiat bun, musulman de-al nostru). Partea din față era intactă. Partea din spate era ciobită de trei gloanțe. Mă înșelasem și de data asta. Morții din Sarajevo nu avuseseră parte de tihnă nici pe lumea cealaltă: în Bare fuseseră lupte, combatanții trăseseră unii în ceilalți pitiți pe după cruci (perfecte lăcașuri de tragere, așa-n treacăt fie spus).

Mi-am dat seama că reportajul îmi era servit, pleașcă, pară mălăiață în gura lui nătăfleață, dar mai era un mic amănunt: fotografia. Oricum și cum, nu se face să pui în pagină imagini cu mormintele bieților oameni, dar nu puteam nici să dau o poză cu vii (din moment ce textul e despre morți). Și știți ce-am făcut? M-am dus la Muzeul Național și am fotografiat (deși este interzis) dioramele cu bosniecii de demult. Întrebare: zice-se că bosniecii au câștigat acest război. Dacă așa arată orașul lor după victorie, cum arăta dac-ar fi luat bătaie?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale