Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Three Men in a Boat…

Zoom Three Men in a Boat…

…to say nothing of the wife. Știți povestea? Jerome K. Jerome chițăia de foame (scriitor, deh!) și s-a apucat să scrie un ghid de călătorie ca să facă și el un ban, să mănânce și gura lui o fasolică. Dar scrisul s-a dus unde a vrut el, nu unde a vrut autorul, și-așa a ieșit cel mai iubit roman britanic de călătorie (Huckleberry Finn joacă-n altă ligă, și oricum nu e britanic); nu mai zic că noi toți, dar absolut toți ăștia care umblăm la texte de turism ne referim la J.K.J. cu maximă deferență și din „Șeful” nu-l scoatem. Pe merit! De la el am învățat meserie, măcar că era socialist (nimeni nu-i perfect!). Mai rămâne doar să vindem și noi câte cărți a vândut el… dar aici, da, s-ar putea să fie o mică problemă.

În cazul meu personal, cei trei oameni (men) erau doi bețivi și cu mine, adică trei. Iar wife este nevastă-mea, cea care a făcut poza, că doar nu s-a făcut singură! Nu ăsta a fost planul când ne-am îmbarcat pe Finlandia la Tallin, să mă fac eu maimuță și să mă anturez cu cei doi dubioși, un eston și-un finlandez, iar apoi să-mi facă nevasta capul pătrat cu cicălelile ei, dar așa au ieșit lucrurile. Mi-ar fi ușor să zic acum că „n-am vrut”, dar nu pot băga mâna-n foc; și-atunci? Mai bine o las așa cum a căzut și-o povestesc curat, fără farafastâcuri.

Ne-am îmbarcat pe vas în portul din Tallin ca să facem traversarea de trei ore spre Helsinki. Totul a decurs perfect, n-am avut parte de nici o belea, ne-am minunat ca țăranii de urieșenia Finlandiei (acum aflu că, de fapt, nu-i un ferry chiar așa de mare, sunt altele cu mult mai mari, totul este relativ, hai c-am descoperit America!), ne-am găsit locurile rezervate, am mâncat, am băut bere (eu) și cafea (nu eu), totul era bine și frumos, până când: „Măi, gagici, da’ unde sunt bețivii?”. „Ce bețivi?”, zice nevastă-mea. „Păi, în toate ghidurile de călătorie scrie că vapoarele care pleacă din Tallin spre Helsinki sunt pline cu finlandezi beți căpșună; că, adică, vin treji din Helsinki la Tallin, își beau mințile la prețuri de Estonia, apoi se-ntorc la ei acasă, lemn. Dar eu nu văd nici unul!” „Păi, atunci… caută-i”, zice nevastă-mea, neatentă, butonând la telefon. Ceea ce am și făcut: păi, ori sunt reporter, ori nu mai sunt! Să nu fiu în stare să localizez nici măcar niște finlandezi rangă făcuți?!

Nouă punți are Finlandia, nouă; le-am luat la pas. De fapt, nu, că unele (punțile inferioare) sunt pentru mașini. Dar vreo patru punți tot am călcat, metru cu metru, în căutare de bețivi: nimic! Erau vreo câțiva, nu zic, dar dormeau, nu se puneau la socoteală (poate erau obosiți și adormiseră pe mochetă, de unde să știu?!), așa că am parcurs bar cu bar, punte cu punte, restaurant cu restaurant – fără rezultat. Nu erau și nu erau! „Frustrat” e puțin spus, mă simțeam ratat profesional, îmi venea să mă dau cu capul de pereți: știam că erau undeva și nu eram în stare să aflu unde! Norocul mi-a surâs când mi-a ieșit în cale un american. Da-da! Un american cât se poate de american, d-ăla cu trabuc în gură – m-am luat imediat după el, pentru că m-am prins într-o fracțiune de secundă că eram dobitoc cu acte: unde puteau să fie bețivii, dacă nu la fumat?!

Singurul bar care-mi scăpase era cel de pe puntea deschisă, cea măturată de vânt, pe care înghețai de frig în cîteva minute. Acolo era toată gașca, vreo 200 de oameni, bărbați și femei de toate vârstele, atmosferă, socializare, era foarte frumos. Patru membri ai echipajului făceau cu rândul, să nu cumva să cadă vreun bețiv peste bord în timp ce voma, îi luau cu binișorul și-i ajutau să vomite în pungi, civilizat. Eu cu Ali, finlandezul, și cu Kristjan, estonul, n-am vomat, dar nici timp n-am avut, c-a tras Finlandia la chei. Nevastă-mea… enfin.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]