Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În căutarea Orașului-Fantomă (I)

Zoom În căutarea Orașului-Fantomă (I)

Am pus pariu cu Maestrul Parior din redacție: până în 2022, trei orașe se vor bate pentru titlul de „Capitală Națională a Hipsterimii din România” (CNHR): Tbilisi, Dürres și Sarajevo. Fiecare are atuurile sale (fiți fără frică, pagina 20 le va acoperi pe toate), fiecare are punctele sale slabe, vom vedea – urma alege. Încep prin a spune câte ceva despre Sarajevo, că-i mai aproape.

210 euro biletul de avion (prin Viena), 30 de euro cazarea, 20 de euro plimbare cu mașina, 70 de euro bani de buzunar (adică mâncare, cadouri pentru fiică și soție, plus două drumuri – dus-întors – cu telecabina până-n vârful Trebevici și înapoi); ăștia au fost toți banii pe trei zile pline, dense. Nu văd cum s-ar putea ieși mai ieftin de-atât într-o capitală a Europei geografice; să nu care cumva să credeți că-n Moscova sau Istanbul (partea europeană) vă puteți descurca cu asemenea fleac de bani! Nici gând. Da, Sarajevo e-n cărți.

Eu m-am dus, la drept vorbind, cu dublu interes: pe de-o parte, să scot un capitol gras pentru cartea mea, iar pe de altă parte, să scot un megareportaj pentru revistă. Cu capitolul am făcut ce-am făcut, dar cu reportajul era s-o pun de mămăligă: omul meu din Sarajevo, un anume Bistrik (îi zic așa ca să-l protejez, „Bistrik” este de fapt numele unui cartier local), a fost amabilitatea întruchipată, pentru ăia 20 de euro: m-a luat de la aeroport, m-a plimbat la cariera de piatră, la Grădina Zoologică, la Haggada, la cimitir, la muzeul Tunelului, înapoi la aeroport – peste tot m-a dus, unde-am vrut și unde n-am vrut, numai în Orașul-Fantomă n-a fost în stare să mă ducă. Aproape că ne-am certat! „Vreau în Orașul-Fantomă”, ziceam eu, ca ciocoii, și Bistrik răspundea: „Nu este nici un Oraș-Fantomă!”. Ba e, ba nu e, ba e, ba nu e, omului îi venea să plângă de ciudă, mie îmi venea să-l bat și-l boscorodeam („Bosniac tâmpit!”), până i-a dat Dumnezeu gândul cel bun și m-a-ntrebat: „Despre ce vorbești? Care Oraș-Fantomă?”.

I-am explicat ce-am citit pe Internet. Pentru Olimpiada de Iarnă din 1984, guvernul iugoslav construise un întreg oraș, undeva pe lângă Sarajevo, special pentru delegațiile sportive de la Olimpiadă, oraș care dup-aia a căzut în uitare și-a devenit Oraș-Fantomă (Ghost Town), așa ca Agdam sau ca Cernobâl. Bistrik s-a înseninat, și-a ridicat capul de pe volan (îl adusesem la exasperare, uneori nu sunt chiar cel mai empatic om din lume, să admitem că admit), a-ntors mașina și m-a dus făr-o vorbă într-o periferie din Sarajevo, unde blocurile erau vopsite-n roz și mov: This is your Ghost Town, Meehi!, mi-a zis el.

Ce Oraș-Fantomă?! Nici un fel de Oraș-Fantomă! Era un cartier, cam între aeroport și centru, un fel de Drumul Taberei, în aparență. Nimic deosebit, chiar nimic: rufe la uscat, copii printre blocuri, un localnic spălându-și mașina, bătrânii jucau șah etc. Bistrik m-a văzut dezumflat și mi-a explicat: „Ce-ai citit e corect. Au ridicat cartierul ăsta, de la zero, comuniștii; când eram eu copil, aici era pășune. Au venit delegațiile olimpice, au fost cazate, au plecat; după aia au rămas blocurile goale. Ce să facă cu ele? I-au relocat pe «defavorizați», adică pe țigani. Pe urmă a venit războiul, a fost rău, țiganii au plecat, aici au cumpărat alții, foștii muncitori din fabricile orașului, că nu-și mai puteau plăti facturile la locuințele din centru. Ce, aici nu e bine? Este foarte bine! Apartamentele sunt bune, blocurile sunt încă foarte bune. Doar le-au făcut pentru străini! Ce, crezi că riscau comuniștii să pață vreo rușine?”.

(va urma)

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale