Jurnalul lui George Soros
6 octombrie, 1,50 p.m. – Au trecut 20 de minute de cînd m-am rătăcit în drum spre golf şi am ajuns pe Wall Street, în mijlocul protestatarilor. Sînt destul de paşnici, dar săraci lipiţi pămîntului. Unii dintre ei par chiar să cîştige sub un miliard de dolari pe an. Noroc cu accentul meu de bozgor şi tricoul Hugo Boss ponosit: nimeni n-o să bănuiască nimic.
6 octombrie, 3,17 p.m. – Am întrebat o fătucă cu părul verde de ce protestăm şi mi-a spuns că nu ştie exact, însă e vorba fie de „drepturile gay-lor“, fie de „sistemul bancar ticăloşit“, fie ceva legat de „drepturile bancare ale gay-lor ticăloşiţi, care fac experimente asupra animalelor“. I-am propus să includem printre revendicări şi o pizza sau măcar o şaorma, că sînt rupt. A acceptat, cu condiţia să-i ţin de şase cît face pipi.
7 octombrie, 11,35 a.m. – Detaşamentul meu de protestatari tocmai a capturat un bancher şi l-a legat fedeleş de un stîlp. Nu ştim ce să facem cu el. Cineva a propus să-l mîncăm. Îl recunosc, e fostul meu contabil Gary, cel care mi-a furat 50 de milioane în ’91. Am propus ca mai întîi să-l violăm şi apoi să-l mîncăm.
9 octombrie, 2,10 p.m. – Am ajuns la concluzia că şi eu îi urăsc pe capitalişti, bogaţi şi speculanţi, pentru modul perfid în care ne infectează societatea. Jur ca de acum înainte să folosesc fiecare bănuţ, din cele 50 de milioane de dolari pariate la bursă pe o intervenţie cu gaze lacrimogene a Poliţiei, ca să lupt împotriva lor.
Jurnalul lui Donald Trump
7 octombrie – În timp ce coboram din limuzină, mi s-a lipit un boschetar de pantof. Cred că tocmai se agăţase într-un gard sau ceva, pentru că hainele de pe el erau cam rupte. Mi s-a plâns că e şomer şi că vrea să muncească, dar nu are unde. „Ai nimerit bine“, i-am zis. „Sunt printre puţinii care, pe criza asta, mai fac angajări. Vino la The Apprentice, să vedem cum te descurci!“ Bineînţeles că a doua zi n-a apărut. Adevărul e că nici nu le place munca.
8 octombrie – Mă scot din sărite băieţii ăştia care au ocupat Wall Street-ul. Ar trebui să cheme cineva minerii să-i disperseze.
10 octombrie – M-am dus în mijlocul protestatarilor şi le-am vorbit ca un guru al afacerilor. În fond, trebuie să-i înveţe şi pe ei cineva să facă bani, altfel o ard aiurea toată ziua pe stradă, de ajunge lumea să-i confunde cu lucrătorii de la salubritate. Le-am explicat ce le trebuie pentru a fi bogaţi. Nu protestele sunt soluţia. Dacă protestezi, ai o mentalitate de victimă, iar mentalitatea de victimă nu te ajută să ajungi sus. Ca să faci bani, trebuie să calci pe cadavre. Am scos din portbagaj un cadavru pe care-l aveam întâmplător la mine şi am călcat pe el, ca să exemplific. „Haideţi, acum încercaţi şi voi!“, i-am îndemnat. Au trecut toţi, pe rând, cu tenişii peste cadavru şi s-au mai liniştit. Partea proastă e ca mi-au stricat complet mortul. De unde mai fac eu rost de un corp uman inert la ora asta?
