Dacă te-ai săturat de romanele de dragoste care se termină prost şi de cele siropoase care se sfîrşesc cu bine, dar sînt proaste, încearcă-l pe Mishima. Tumultul valurilor e una dintre puţinele cărţi senine ale acestui japonez chinuit de codul samurailor, care şi-a făcut seppuku în ziua cînd le-a spus concetăţenilor săi să se întoarcă la credinţa că împăratul e de origine divină, iar aceştia i-au rîs în nas.
Departe de samurai şi de codul lor de onoare, departe şi de occidentalizatul Tokyo, pe o mică insulă din arhipelag, se îndrăgostesc la prima vedere un pescar de 18 ani şi o culegătoare de perle care tocmai s-a întors acasă. Pe insulă nu există cinematograf, prăvălii, ci doar un templu şi o baie publică. Dacă se strică generatorul de curent, localnicii aprind lămpile. Tatăl fetei are pentru ea nişte proiecte matrimoniale avantajoase în care nu e loc pentru pescarul adolescent sărac şi nu prea mintos – de-abia a terminat gimnaziul – chiar dacă arată bine şi e băiat muncitor. Cei doi se întîlnesc pe ascuns o vreme, dar fără să ducă lucrurile prea departe, ca să mai aibă cîte ceva de descoperit şi după căsătorie. Contracandidatul pescarului, o lepră bîrfitoare şi puturoasă, răspîndeşte zvonul că cei doi au făcut omeko, fiindcă fata a izbutit să nu facă omeko cu el, scăpînd neviolată cu ajutorul dezinteresat al unei viespi. De-aici încolo povestea se complică. Tatăl fetei îi bate pe vreo doi dintre bîrfitori la baia publică şi-o dă afară pe mama băiatului care venise la el acasă să-i explice că n-avusese loc nici un fel de omeko. Totuşi, în comunitatea asta de oameni cumsecade, adevărul nu numai că iese la iveală, dar mai şi învinge, fără ca Mishima să te ţină prea mult cu nervii întinşi. Fiindcă altfel, ce rost ar mai fi avut să-ţi spună o poveste de iubire de pe o insulă izolată în care viaţa a rămas simplă, ca înainte de război, cînd nimeni nu punea la îndoială originea divină a împăratului?
