„Ucraina este ţara care nu există”. Sună a paradox sau a isteţime d-aia de circulă pe net, dar este purul adevăr: în mentalul românilor, ţara asta nu există. Trebuie foarte multă muncă pentru a găsi câte-un român care să poată, cel mult, spune că Ucraina e aşa, „o chestie” peste care zbori cu avionul când ai treabă la Moscova. Restului românilor i se stinge creierul, ca un monitor decuplat de la sursă, dacă le spui c-ai călătorit „afară”, adică în ţara haholilor.
Poate că ignoranţa e o scuză, dar pentru un adevărat călător, nu e una suficientă. Deci, dacă te poartă drumurile pe la ucrainieni, ţine cont de câteva mărunţişuri:
-
estul şi vestul ţării nu seamănă deloc unul cu altul. Estul e bogat, arogant şi sovietofil, vestul e sărăcuţ şi aproape european. Din păcate, capitala lor e mai degrabă de factură estică decât vestică.
-
mulţi oameni susţin că nu înţeleg rusa, dar mint de îngheaţă apele. Absolut toată suflarea ucrainiană pricepe limba rusă, dar unii fac pe niznaii, din pură mândrie patriotică (ciudată abordare!). Dacă vă amintiţi, şi pe la noi mai făceau câte unii figura asta, prin anii '90, în Secuime. Acum oamenii din România s-au maturizat, dar vecinii noştri încă au rămas copii.
-
cu tinerii te înţelegi în engleză fără nici o problemă; toţi vorbesc limba, că visează să emigreze, deşi, pentru ei, Canada e tărâmul făgăduinţei, nu Statele Unite. Cu toate astea, nimeni n-are habar de franceză.
-
în vestul ţării, leii româneşti şi zloţii polonezi sunt acceptaţi (în general) ca mijloc de plată, chiar dacă euro şi dolarii sunt preferaţi. Evident, eşti jecmănit la cursul de schimb, dar asta e privit ca ceva firesc (doar eşti turist!); când plăteşti cu hrivne, ca toată lumea, se uită lung la tine, dar în sinea lor încep să te respecte.
- evită pe cât posibil discuţiile politice. Marele of al ucrainienilor îţi este repetat până la saturaţie, deci fii pregătit pentru asta: „Cum de România e în Uniunea Europeană şi Ucraina nu?!”. E vorba de o adevărată obsesie naţională, aşa că nu te încontra cu ei, lasă-i în visele lor. Cel mai bun răspuns e „Smaller country, smaller problems for the Union. Ukraine is far bigger than Romania”. De obicei, asta îi linişteşte.
Ultimul punct de pe listă, şi cel mai important: dacă chiar îţi propui să vizitezi Ucraina, începe cu Cernăuţiul: e aproape, e foarte european, e simpatic. Te ajută să te setezi treptat la o altă realitate, pe care am cunoscut-o şi noi, dar pe care vrem foarte mult s-o uităm. Dacă te repezi ca berbecul şi începi direct cu marile oraşe din estul ţării, ai senzaţia ca intri cu capul într-un zid de beton şi nu mai pricepi nimic: Harkovul sau Doneţkul nu se pupă deloc cu Cernăuţiul. Cu totul altă ciorbă!
mi-ar fi placut mai mult „Cernauti, in Romania.” in orice caz, e unul dintre orasele pe care as vrea sa le vizitez. nu am fost niciodata acolo, dar cred ca m-as simti ca acasa.