Un prieten are maşină japoneză pentru englezi, cu volanul pe dreapta, şi s-a învăţat.
De cînd merg cu el, m-am învăţat şi eu în stînga, fără volan, dar nu s-au obişnuit 1) pietonii de pe zebră, care se uită la mine ca la şofer, să vadă în ochii mei confirmarea că voi opri, 2) agenţii de rutieră (cînd trecem pe lîngă unul, iau telefonul cu o mînă şi încep să mă scarpin în cap cu cealaltă, să-l văd cum se oripilează) şi 3) alţi şoferi. Unul venea cu duba din spate; prietenul a oprit o clipă, cît am ieşit eu prin stînga, să merg la ale mele, iar omul a început să claxoneze şi să strige „Întoarce-te, băăă!“. Fiindcă nu mă întorceam, s-a dat jos cu o rangă, dar prietenul meu a plecat. N-am auzit ce-a urmat, dar îi cer iertare. Să meargă şi el cu o maşină pentru britanici, să vadă ce-l aşteaptă în România!
