Chiar dacă n-a făcut cariera muzicală pe care i-au prezis-o admiratorii, Costel Busuioc a devenit tenor şi cîntă şi el pe ici, pe colo. În calitate de simplu cetăţean, s-a dus Costel cu nişte covoare la curăţat la o firmuliţă din Timişoara care spală şi maşini. Tenorul cere bon fiscal. Dl Romică Bejenariu, patronul firmei, îl agresează puţin verbal, cerîndu-i să înceteze cu prostii din astea.
Costel, nimic: bon fiscal! Şi, zice el după aia, patronul spălătoriei a început să-l admonesteze cu pumnii în coaste, peste mandibulă şi la urechi. Loviturile peste mandibulă şi la urechi i-au cauzat nişte neplăceri, de a trebuit să-şi suspende două spectacole. Patronul spălătoriei susţine 1) că la momentul atacului dormea la el acasă; 2) nu se afla în Timişoara; 3) nu-i place cum cîntă Costel Busuioc; 4) tenorul a fost atenţionat cu pumnii de un angajat al spălătoriei, căruia Busuioc îi datora nişte bani pentru o lucrare.
Cîteva consecinţe. Costel Busuioc ajunge în spital. Părăseşte spitalul. Garda Financiară aude de povestea cu bonul fiscal şi descoperă că spălătoria funcţiona ilegal de zece ani. Tenorul primeşte ameninţări, să-şi retragă plîngerea. Un domn, subliniază Costel, i-a cerut să renunţe, altfel va avea grijă de el! Îl sfătuim pe tenor să se mute în Statele Unite, unde mafioţii nu se ating de artiştii care îi supără, ci doar le fac mici şicane. Vezi scena din Naşul cu capul de cal băgat în patul cuiva. Aşadar, Costele, dacă vrei şi acolo bonuri fiscale, ia calul familiei cu tine.
