Hai că nu-idracul chiar atât de negru: nu toate palatele dimprejurul Bucureştiului sunt în starea de „nobilă ruină”. Majoritatea sunt făcute varză (cele din Păuleşti, Stoeneşti, Crângu, Floreşti), altele sunt încă ţanţoşe (Urlaţi, Stoeneşti, Hereşti), iar cel de la Potlogi e într-un fel de renovare (în care n-am încredere, că simt de-acolo damf electoral). Cele două palate care stau chiar bine se găsesc la Buftea şi la Snagov. Însă motivele pentru starea lor bună sunt cu totul diferite.
Cel de la Snagov nu are absolut nimic medieval în el, bunînţeles dacă lăsăm deoparte moravurile baronaşilor care-şi însoară acolo odraslele: clădirea a fost făcută pentru fratele mai mic al lui Carol al doilea, după nişte idei destul de seci (să fie practic, nu romantic!). Fratele ăsta, cunoscut ca spurcat la gură, s-a trezit şutuit de Carol şi n-a apucat să facă prea mulţi purici în palat, dar, cum să spun, se pare că ăsta a fost norocul lui. Pentru că, de ce? Păi pentru că palatul Snagov e un fel de piază-rea pentru cei ce-l aleg de reşedinţă: Antonescu a murit împuşcat, Dej iradiat, Imre Nagy spânzurat, şi nici lui Ceauşescu nu i-a mers tocmai bine (da, ştiu şi eu că bietul Nagy n-a stat acolo de bunăvoie, dar nu ştirbeşte din faima sinistră a locului).
Una peste alta, nu e o idee tocmai bună să te îmbibi prea mult cu aerul palatului, că-ţi cauzează: nici faptul că Ceauşescu a ordonat reconstrucţia aproape integrală a palatului nu l-a scăpat de ghină. De aceea, recomandarea noastră e să-l vizitezi repede, să tragi două-trei poze (preferabil exterioare: paza bună trece primejdia rea!) şi s-o întinzi urgent. Evident, după ce-ţinotezi numărul de telefon al firmei care-l administrează: nu se ştie când se-nsoară cel mai bun duşman al tău!
