Dacă brusc s-ar întîmpla o mîrşăvie gen Zona Crepusculară şi m-aş trezi iarăşi copil, aş vrea să mă fac Radu Mazăre cînd m-aş face mare. Aşa că, din motive stilistice şi legale, nu o să vorbesc despre el, ca persoană reală, ci despre ce aş face eu în locul lui, în acest ipotetic univers paralel.
În primul rînd, ca Radu Mazăre, aş instala nişte burlane metaforice prin care tot ce consider eu că e exces de bani, pe raza judeţului Constanţa, să se scurgă lin şi fără probleme în buzunarele rudelor şi apropiaţilor mei. Apoi aş lua un burlan real şi aş trage extrem de multă cocaină cu el.
Al doilea lucru important pe care l-aş face pentru concetăţenii mei ar fi să-mi trag vilă în Brazilia. Nu de alta, dar iarna e un lucru urît şi friguros, care înfundă nasul. Şi dacă aş avea nasul înfundat, nu aş putea să aspir cantităţi nesfinte de cocaină. Cine naiba ar mai avea chef şi energie să fie primar fără cocaină?
Şi vă daţi seama că, de la prizat grămezi sinistre de cocaină, aş avea foartă multă energie. Aşa că m-aş apuca de dansat samba şi de sporturi extreme, gen windsurfing şi tenis călare pe urşi polari. În restul timpului aş sta în cluburi, cu ochelarii de soare pe nas. Că nimic nu e mai enervant decît lumina şi liniştea cînd aspiri coca într-un stil barbar. Aş rade o animatoare în creştet şi i-aş lipi o carcasă de CD pe el. Apoi aş trage cocaină direct de pe sfecla ei folosind o sticlă de şampanie spartă pe post de pai în timp ce ea prestează felaţii galopante. Şi dacă m-ar buşi sîngele pe nas, m-aş şterge între coapsele unui fotomodel.
Cam ăsta e efectul clasic al consumului îndelungat de cocaină: te crezi un zeu invincibil împotriva căruia complotează toată lumea. Şi m-aş îmbrăca în uniforme militare şi m-aş certa cu ceilalţi membri PSD, care au impertinenţa să se contrazică cu mine, un boss interplanetar, şi cu PDL-ul, care e format doar din sclavi invidioşi pe faptul că n-or să aibă niciodată puterea şi femeile mele. Şi în special cocaina mea.
Şi apoi aş da interviuri pe Acasă TV, scăldîndu-mă într-o cadă de lapte şi petale de trandafiri cu reporteriţa. Şi aş apărea şi-n Playboy, înconjurat de tîrfe. Să vadă tot Universul ce înseamnă să fii un zeu auriu.
Dar să ne întoarcem în realitate. La un vis realizabil. Dacă, Doamne fereşte, moare Radu Mazăre, aş vrea să fie incinerat. Şi să mi se dea mie cenuşa, să o trag pe nas. Pariez că m-aş simţi ca Tony Montana.
ridem, glumim, dar omul asta chiar nu pare normal in cam tot ce face…de radu mazare zic, fireste…
interesant articol.
Imi permit sa-i fac o sugestie Futezatorului, Stefan Hrusca.