Am scris despre o babă de piaţă de cartier care, cînd am vrut busuioc de pus în sos cu roşii şi usturoi, m-a întrebat dacă e pentru sfinţirea casei; aflînd că nu, m-a refuzat. Am regăsit-o: aceeaşi broboadă, mirosea la fel!
Avea, în faţă, nişte ofilituri – puteau fi, în egală măsură, pătrunjel, alieni sau mărar. Avea şi busuioc. N-am vrut să gafez din nou, deci am întrebat-o: „Pentru sfinţit casa?“. Nu m-a recunoscut, dar mi-a răspuns: „Eee, buchete de Sfîntul Andrei, să visezi ursitul!“.
De-aia am cumpărat iar busuioc la plic, din supermarket. Am luat şi oregano şi îmi venea să mă întorc la babă, să-i fac în ciudă, „Sîc, oregano, care tu nu ai!“, dar mi-a fost teamă să nu-mi răspundă „Maică, Origanum Vulgare – sau, cum se cheamă pe la noi, sovîrv – am şi io în curte, că dau la purcel!“.
