* “Ha-ha, ce tîmpenie!”, veți spune. “Focul, desigur!” Da, așa e, dar mai au ceva în comun: ambele pot fi stinse dacă suflăm peste ele. Ceee? Cum adică? Adică e o idee a unui australian, simplă, eficace și, mai ales, spectaculoasă: poți stinge focuri cu explozii. Fight fire with fire, cum ar veni.
Mai precis, ideea are de-a face cu procesul prin care stingem lumînările de pe tort (și poate așa i-a și venit). Cînd suflăm în lumînări, de fapt împingem nițel flacăra de lîngă combustibil (în cazul ăsta, ceara lumînării). Fără combustibil, flacăra se oprește din ars. Și gata, am stins lumînarea.
Acum, să aplicăm aceeași idee la o scară mare. Ne-ar trebui un suflător profesionist, nu? Nu, ne trebuie ceva mult mai de impact. Și nu, nu mă gîndesc la capătul din spate al unui motor cu reacție, deși ar fi o idee. E proastă doar pentru că e destul de dificil să duci un jet în pădure, unde ard ‘jdemii de hectare, să-l pui cu spatele la foc și să-i dai cheie. Există soluții mai simple.
Cea mai simplă și, cum spuneam, mișto pentru bărbați și copiii de doișpe ani a căror vîrstă o au primii sînt exploziile. O explozie lansează, mai întîi, o undă de șoc, iar asta are exact rolul aerului suflat peste lumînări: îndepărtează focul de sursa lui, în cazul focului de pădure – copacii. Iar, în afara unei explozii, niște unde de șoc sînt produse și de către difuzoare, alea care vă scutură plămînii cînd stați în dreptul lor. Deci tot ce aveți de făcut, dacă mai vedeți vreun incendiu, e să fugiți repede să luați niște boxe mari și să băgați bumpți-bumpți la greu. E cea mai plăcută cale de a deveni eroul vecinilor, în timp ce băgați la greu muzica pentru care vă înjură.
* Iar vorbim despre viitorul medicinei. Asta pentru că prezentul, pe-aici pe la noi, nu ne place deloc. Niște cercetători texani au inventat un soi de iepuraș Duracell. Ei și? Ce mare lucru au făcut? Păi, nu e mare, că e foarte mic. Foarte mic! De 500 de ori mai mic decît un grăunte de sare. Cercetătorii din Texas au creat un nanomotor foarte tare: e și relativ simplu de făcut (cei de la Berkeley au făcut și ei un nanomotor genial, dar extrem de greu de produs), e și durabil (funcționează timp de 15 ore, în timp ce nanomotoarele anterioare abia dacă rezistau cîteva minute) și se învîrte aproape la fel de rapid ca un turbopropulsor: 18.000 de rotații pe minut! Imaginați-vă o armată de roboței cu motoare din astea, umblînd prin corpul vostru, împrăștiind medicamente direct unde e nevoie sau căutînd celule bolnave și făcîndu-le bucăți. Vă imaginați? Bun, pentru că exact asta se va întîmpla. Și nu peste 50 de ani, ci mult mai curînd. Ei, acum să vă văd eu: cum o să le băgați banii în buzunarul halatului unor roboței atît de mici?
Nic Sârbu
ii obligam pe cercetatori sa inventeze niste banknote de nanoeuro (pardon niste nanobanknote cu euro)