Nu mai știu ce post de televiziune a scos sîmbătă seară la înaintare niște doftori în astrologie, crescuți la sînul Mamei Omida, care, buchisind pe hărțile cerești, au deslușit că un unghi crăcănat dintre două galaxii prevedea retragerea lui Crin Antonescu de la conducerea PNL-ului.
Cu siguranță că nici Nostradamus n-o fi rămas indiferent la un asemenea gest apocaliptic, mi-am șoptit eu atunci în barbă, aruncîndu-mă asupra opului cu catrene satanice. Numai că în timp ce scormoneam prin grohotișul metafizic în căutarea pepitei norocoase, mă puse Michiduță să umblu în ranița mea de recrut, unde dădui peste poemul “Viziunea convalescentului privind în oglindă”, comis de subsemnatul în 1984 și publicat în volumul Rimbaud negustorul, cu aluzii mult mai limpezi decît ale bătrînului cabalist la anul de grație 2014, din care nu lipsește nici vînarea îngerului rebel din Rusia kieveană, nici imaginea împiciorongirii calului liberal de către meșterul Iohannis, nici speranța că doar un neamț ar putea vindeca bubele societății noastre de consum.
Uite așa am absolvit eu, fără să-mi dau seama, școala profesională de profețit de la Slobozia, de-am ajuns să-mi fie frică să mai scriu versuri, nu cumva să tragă Istoria cu ochiul la manuscrisele mele și să mă copieze:
Fii gata la harpoane că îngeru-i la copcă
în țara cea vestită și rece de sub votcă
cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea,
momiți-l cu hectare de prunci născuți în pripă,
puneți-i termometrul fierbinte sub aripă
și fiindcă se-nserează strigați spre el: păzea!
Cei ce-n fiorduri negre au fabricat italii,
geamgiii otrăviți lîngă vitralii,
ereticii ce corectară cerul,
zănaticii ce s-au pișat pe temple
scîrbiți că lumea-i numai o sumă de exemple,
storcînd lucrul în sine, ne-au dat să-i soarbem zerul.
Un neamț de-ar fi să vină, un meșter chiar și-n bube,
să vină și să scoată pietroaiele de aur
din rînza primăverii.
Și iute să ascută cuțitele în tindă,
să bărbierească mortul din oglindă
și să repare calul surpat între hulube,
un neamț de-ar fi să vină, un meșter chiar și-n bube.
58 de vizualizări



Ce pacat, domnule Dinescu, ca ati dat pana pe polonic!
Fiecare vreme are farmecul ei!
Acu Dinescu traieste si gateste poetic.! E o incantare sa-l urmaresti!
Ce aveti cu omu?