S-a recăsătorit Ioana Băsescu, fiica cea mare a președintelui meu. Mă bucur pentru ea, că e doamnă drăguță, la locul ei, nu se dă mare că-i fiica nu știu cui, și să-i dea Dumnezeu din partea mea fericire, casă de piatră, iar din partea tatălui un proconsulat într-o țară occidentală.
Tot primesc pe Internet, de la Zumzi.ro, niște oferte – nu le-ar fi rușine! – de epilare totală și definitivă. Mă, prăpădiților, păi, dacă m-aș epila total, nici pedofilii belgieni nu s-ar mai uita la mine.
M-am apucat nițeluș, langsam, de limba germană, că dacă vine Klaus Iohannis la Cotroceni, să nu mă ia ca din der Topf. Începe să-mi placă, fiindcă limba lui Goethe e ca un act erotic: degeaba ai la început, într-o propoziție, substantive și adjective frumoase, dacă la urmă, ca să simți și să înțelegi ceva, n-ai tu o acțiune, un verb puternic.
Încep să-l înțeleg pe președinte, cu spaimele dînsului de lectură. Sein und Zeit în română, în traducerea dlui Liiceanu, sună la fel de dificil ca Levantul.
(va urma)
