Pentru mulţi dintre noi a fost preşedintele pe care ni l-am fi dorit. E omul la care m-am gîndit de multe ori, totdeauna cu admiraţie şi cu simpatie. Era preşedintele cu care i-am comparat pe toţi cei care s-au perindat pe la Cotroceni, cu regretul că n-avem şi noi un Havel.
Într-un trup fragil şi bolnăvicios, o conştiinţă impecabilă şi un caracter fără fisură. A rămas egal cu sine însuşi şi după ce a ajuns preşedintele Cehoslovaciei. A acceptat cu amărăciune despărţirea de Slovacia. Le-a spus apoi cehilor şi ceea ce credea că fac bine şi ceea ce credea că fac rău, fără strategii politicianiste şi fără autoritarisme de om căruia i s-a urcat puterea la cap. Nu pretindea că e infailibil şi n-a încercat să-şi conducă ţara dezbinîndu-i pe cehi.
Şi-a pus celebritatea în slujba cehilor, nu pe cehi la remorca celebrităţii sale. Nu s-a înconjurat de yes-meni şi n-a jucat niciodată cartea populismului. A ştiut să fie în străinătate marele ambasador al cehilor, iar acasă acelaşi apărător al democraţiei ca înainte şi după Revoluţia de Catifea. N-a predicat răzbunarea, deşi a fost deţinut politic. Nu şi-a inventat duşmani – avea oricum! – iar cînd a devenit preşedinte, fostul disident n-a folosit puterea pentru a umple puşcăriile cu cei care l-au băgat în puşcărie.
N-a pozat în salvator al patriei, fiindcă avea încredere în compatrioţii săi. N-a minţit, pe mîinile lui, ca politician, n-a existat nici o picătură de sînge. Nu s-a declarat învins de structuri, n-a încercat să pună mîna pe ce nu era al lui şi nici prin cap nu i-a trecut să discrediteze presa. Ştia să fie popular, fără să joace geamparalele prin cîrciumi. Vorbea pe înţelesul oricui, dar nu-şi murdărea limbajul cu josnicii. Ştia să fie acid critic în limitele urbanităţii: ataca, însă nu insulta.
Chiar dacă celebritatea sa era mai mare decît a multora dintre preşedinţii statelor mari cu care se întîlnea, n-a încercat să se bată cu ei pe burtă, de dragul succesului la galerie. Avea un extraordinar bun simţ şi o seninătate cel mai adesea zîmbitoare cu care-şi dezarma adversarii, le impunea fără efort susţinătorilor şi îi făcea pe mai marii lumi să-l ia în serios ca partener de discuţie, chiar dacă era preşedintele unei ţări mici.
Cum simbolurile nu mor, consemnez aici că duminică, 18 decembrie 2011, Havel nu s-a mai trezit din somn.
Enfin, un articol de bun-simt in Catavencii. Invata-l cum se face si pe colegul tau, D. Vasile.
Frumos si adevarat !
Un articol, dar mai ales un OM de nota maxima!
A fost scriitor, n-a fost comunist. A fost om, n-a fost securist!.
A fost artist nu comunist A fost om nu securist.
articolele de aci sint intotdeauna citibile.pacat ca machii nu le intzeleg.
o tzara mica cu un preshedinte mare,comparata cu o tzara maare cu preshedintzi mici
Perfect adevarat. De multe ori am crezut si eu ca se poate sa existe si in Romania un Havel! Imi cer scuze memoriei lui….nu exista! Havel fost si ramane unic! Dumnezeu sa-i dea dupa meritele exceptionale pe care le-a avut in timpul vietii!
Nevasta prietenului nu se compara niciodata cu ce ai acasa…
1.A existat un astfel de om.El s-a numit Ion Ratiu.Romanii(aproape 90%) l-au preferat pe Ion Iliescu.2.Romanii,chiar si astazi asteapta ca un om providential sa le rezolve problemele.Ca romanii sunt un popor de masochisti,acest lucru este dovedit cu prisosinta,daca ar fi sa ne uitam la ultimii 23 de ani.3.Probabil ati uitat de vremurile cind Natase era prim-ministru.Chiar daca Basescu a declarat presa drept pericol la securitatea nationala,presa de opozitie este puternica.O sa vina USL -ul la putere si o sa avem prilejul sa facem o comparatie.Basescu a picat in sondaje cind nu a mai fost populist,fiindca romanii,in marea lor majoritate,sunt un popor antireformist sau se declara a fi reformisti atunci cind reforma nu-i vizeaza personal.4.A existat o perioada cind Havel nu mai era popular la el in tara.Nimic mai firesc acest lucru.5.Nu poti cere unui om obisnuit sa comande sa se comporte ca un intelectual.Pur si simplu,categoriile se dispretuiesc reciproc.6.Nu comparati mentalitatea romanilor cu cea a cehilor sau cu cea a occidentalilor.S-a dovedit ca romanii au conducatorii pe care ii merita.7.Or sa vina alegerile.Va invit sa rememorati cele pe care vi le-am spus si sa vedeti de ce „Havel” nu ar fi putut fi „Havel” in Romania.
„N-a pozat în salvator al patriei”… Nici nu era cazul, inteleg eu ca s-a ales praful de Cehoslovacia…Cred ca Dumnezeu ne-a ferit sa avem si noi un Havel! Am fi fost acum impartiti in trei state. Nu cred ca se poate plati orice pret pentru un necrolog elogios.
de douazeci si ceva de ani traim doar cu o soacra amara.
şi pentru că orice idiot trebuia să aibă un nume, i s-a spus ”ion ion”.
ăştia cu prenumele ăsta au ceva, se pare.
@Ion Ion, chapeau! Ca să nu mai vorbim de atitudinea față de România.
@Cornel N.
1. ce voiai sa faca Havel? razboi contra Slovaciei, sa sa pastreze „unitatea nationala”, ca descreieratul de Milosevici in Iugoslavia? cand colegii nu te mai vor, va despartiti, nu ii tii cu forta langa tine!
2. ce atitudine voiai sa aiba fata de tara asta de cacanari? sa ne laude si sa ne onoreze? Havel nu s-a murdarit cu asa ceva.
judeci cat un gandac.
@dijma, nici nu a fost ingropat Havel si te apuci sa-i minjesti memoria comparindu-l cu Ion Ratiu ! Sau invers.Putina seriozitate, te rog, ca de Ratiu nu vorbeste nimeni, nicaieri in Europa, dar in lume.