Pleșu, Beligan și ștabii recenți

La alegerile prezidențiale, intelectualul român pe care-l știe lumea nu diferă cu nimic de prostime cînd se întreabă cu cine să voteze. Ori îi place de cutare și zice că-l susține, ori zice că nu-l înghite pe cutărescu și că din cauza asta e de partea altcuiva, care i se pare mai breaz, ori pur și simplu anunță că stă acasă, ca tot românul imparțial. Deosebirea dintre intelectualul român cunoscut și cetățeanul din prostime e că cel din urmă își anunță doar rudele și prietenii de șpriț ce-are de gînd să facă; cel dintîi scrie la gazetă, anunță solemn la televizor, într-un cuvînt dă sfoară în țară că, după o matură chibzuință, s-a hotărît. Pentru binele patriei, nu fiindcă și-ar fi făcut oarece calcule de propășire personală sau pentru că s-ar fi lăsat gîdilat la orgoliu de vreunul dintre candidați. La fel se întîmplă și cu artistul român care declamă cu sentiment în cine își pune nădejdea. Atît doar că artistul român, dacă a ajuns bun de patrimoniu în viață, e un fel de proprietate personală a fiecărui alegător cu pretenții, care subînțelege că dacă el îl admiră pe maestru, după regulile nescrise ale trocului cu arta, e musai ca maestrul să fie de aceleași păreri cu admiratorul său. Drept care Andrei Pleșu i-a tras un perdaf venerabilului Radu Beligan, contrariat că maestrul și-a permis să anunțe că-l susține pe Ponta, după ce el, admiratorul lui Beligan, a apucat să scrie că ar alege pe oricare alt candidat, dar nu pe Ponta. Patria, care pînă atunci se mulțumise să ia notă de preferințele celor doi, s-a poziționat pe ici, pe colo, cu o scrisoare deschisă în apărarea lui Beligan și cu diverse mesaje de susținere pentru Pleșu. Antena 3, care era poziționată dinainte, i-a mai aplicat un linșaj mic lui Pleșu, ținîndu-i partea lui Radu Beligan. Totuși, dincolo de războiul agitatoric de tip care pe care, în care-și dau la țurloaie șoșonarii de partid, ce i-a trebuit unui apărător al democrației, cu vocație dilematică, să-l ia în tărbacă pe Beligan pentru vina de a fi de partea lui Ponta? Ca unul care s-a fript de două ori cu Băsescu, Andrei Pleșu ar fi trebuit să accepte dreptul lui Radu Beligan de a încerca o dată. Ca să nu mai spun că, dacă juri pe democrație, nu-i iei la rangă pe cei care ar vota altfel decît tine. Poți, eventual, să-i spui maestrului care te contrariază că una e admirația și altceva e votul, dar nu să-i dai peste nas unui actor nonagenar că e de partea lui Ponta, fiindcă îi plac ștabii, cînd tu însuți ai avut o anumită slăbiciune, repetabilă, față de ștăbimile recente.