Vine iarna, vine gerul, vine tema cu transferul. Sarmalele s-au sleit, cuminţi, pe fundul oalei, iar piftiile au contenit, fricoasele, să mai tremure. E vremea cînd lumea fotbalistică intră iarăşi în trepidaţie. Rîgîind aburul ultimelor şampănii, conducătorii şi impresarii renuvelează întrebări de intersezon: Cine? Unde? Pe cît? Cum facem cu comisionul? Pînă să reînceapă fotbalul, eheei, mai e cale lungă, o lună şi ceva.
Aşa că oştile – cluburile, adicătelea – duc deocamdată războaie de poziţie. De la distanţă, din tranşee, îşi flutură ameninţător bugetele. De fapt, în stadiul ăsta, nici o potenţială alianţă nu-i exclusă. Banu’ să iasă!
Pe moment, în acest conflict bizar, Gigi a marcat cîteva puncte. De sărbători, pîn’ la Sfîntul Ioan, şi-a mai făcut cadou juma’ de echipă. Chiricheş, Chipiciu, Pîrvulescu, Dănănae, Machado – nu-s jucători răi. Cît de buni vor fi în angrenajul Stelei – rămîne de văzut. Încă n-a semnat Wesley, cel mai rîvnit stranier. Da’ parcă asta contează? Important e că toţi ăştia n-au ajuns la dujmanii de la Dinamo! Chiar că-i ciudat. Cam aşa era şi înainte, cînd generalii de la Armată sau Interne înrolau jucători talentaţi doar ca să nu-i vadă cumva în ograda adversarilor. Ce mai, am ajuns ca pe vremea Războiului Rece! Atunci se vorbea despre aberanta cursă a înarmărilor. Acum asistăm la aberanta cursă a transferărilor. Opriţi, vă rugăm, acest măcel!
Din sferele lor înalte, Marile Puteri stelisto-dinamoviste pot găsi calea către concordie. Vine Gigi cu lotul lui de 220 – titulari, antrenori + rezerve. Vine şi Borcea cu cei 300 de spartani – jucători + toţi suporterii din Ştefan cel Mare. Şi, la o masă rotundă – cu potol, băutură şi-o manea ca lumea –, se vor înţelege care pe cine şi pe cît transferă. Să fie pace în lume şi Wesley la Vaslui!
