♦ A mai trecut un an şi, vorba poetului proletcultist, poporul se arată a fi compus din elemente tot mai duşmănoase. Ce va fi la alegerile din toamnă, numai bunul Dumnezeu şi SRI-ul pot şti. În ceea ce mă priveşte, chiar dacă Opoziţia va cîştiga şi Şăfu’ va fi suspendat, nu voi pleca de la Cotroceni. Din două motive: în primul rînd, fiind funcţionar public, sînt inamovibilă, iar în al doilea, la ce-am îndurat eu aici în toţi aceşti ani cu Matelotu’, nici dac-ar veni, reîncarnat, Kim Jong Il, nu cred c-ar fi mai rău.
♦ Revelionul mi l-am petrecut acasă, cu un grup de prieteni: Baudelaire, Gagarin, Cilibi Moise, doamna T. şi Ecaterina Teodoroiu. Imediat după miezul nopţii, Baudelaire şi Gagarin s-au făcut mangă, se pupau şi se îmbrăţişau împleticiţi de ziceai că garsoniera mea era staţie orbitală; Cilibi Moise, spre uimirea tuturor, a zis că sîngeretele e „kosher“ şi s-a îndopat ca spartu’ pînă dimineaţa. Pe la două, Charles a adormit la toaletă, în poziţia gînditorului de la Hamangia, iar Gagarin, recitînd din Puşkin, a început s-o pipăie pe doamna T., care, spre cinstea ei, a stat demnă şi tristă, că i se tăiase de două ori maioneza. Cît despre Ecaterina Teodoroiu, nu ştiu ce-a apucat-o, că mi-a ascuţit toate cuţitele din casă.
♦ Foarte bună ideea SRI-ului de a folosi în lupta contra terorismului prezervative umplute cu apă. Într-adevăr, care terorist n-ar fi curios să vadă la ce folosesc acele maţe umplute din cadrul dispozitivului numit, parcă, „distructor“ şi, pînă să se dumirească el, zbang! – prezervativul îi explodează în plină faţă. Nu s-a precizat însă ce gust vor avea dispozitivele. Apropo de gust: eu am avut încă din anii ’90 ideea unei întreprinderi mici şi mijlocii care, sînt convinsă, ar fi scos România din criză. Tocmai apăruseră în anii aceia prezervative cu gust de banane, de portocale etc. Lumea nu le prea cumpăra. Dar ia gîndiţi-vă care român nu i-ar fi dus cadou iubitei, soţiei, şefei de compartiment cu ocazia zilei de naştere, zilei onomastice, diverselor sărbători naţionale un prezervativ cu gust de ciorbă de burtă, însoţit, la plic, de un mic, dar vioi ardei iute? S-ar fi vîndut pe capete. O făbricuţă, acolo, nişte fonduri UE şi treaba ar fi mers ca unsă. Dar marile idei nu interesează, la noi, pe nimeni. Ce ziceţi, dnă Elena Udrea?
(va urma)
