Este posibil scrisul după ce-ai trecut prin apocalipsa unui copil? Multe răspunsuri de la scriitoare, în cartea Povești cu scriitoare și copii.
Reporter: Femeile cîștigă un copil. Ce pierd?
Alina Purcaru: M-aș feri să zic asta, femeile cîștigă un copil. În mod sigur nu aș vorbi despre o ființă umană ca despre un bun cîștigat. Dar da, dacă vorbim despre lumea dură, în variantă extrem competitivă, în care cineva pierde și altcineva cîștigă în fiecare secundă, femeile „pierd“ un pic mai mult, pentru că de cele mai multe ori „cîștigă“ din start mai puțin: bani, respect, timp, autonomie.
Rep.: Depresie, îți vine să omori copilul cînd plînge. Cum arată, de fapt, în ochii autorilor cărții, la ce folosește cartea sau cultura?
A.P.: Depresia e tabu, iar în România e cumplit să treci prin așa ceva pentru că, în general, dacă suferi, ți se va spune că tu ești de vină: nu te descurci, ești slabă, ești inadecvată, ești prea sensibilă. E un refren care se declanșează automat. Sigur că ea afectează și bărbații, și femeile, doar folosesc pluralul feminin pentru că, de regulă, acordăm totul la masculin. Așa stînd lucrurile, prin ochii autoarelor cărții, ea se vede pieziș, mai mereu. Tocmai pentru că într-o lume în care acordăm totul la masculin, inclusiv identitatea unei femei, să recunoști că ești vulnerabilă te face să fii încă și mai puțin. Cartea folosește la multe: să te consolezi cu ea cînd ești praf, să te lămurești de ce ești praf, să pui întrebări, să schimbi, să-ți fie mai bine.
Rep.: Ceri ajutor. Poți singură?
A.P.: Să poți singură nu e ceva esențial pentru toată lumea. E esențial pentru cine jură pe cartea învingătoarei cu orice preț, ea împotriva tuturor, dar mi se pare un pariu nociv, sinucigaș chiar. Și mai periculos mi se pare modelul ăsta, de Superwoman care trebuie să facă totul, mai puțin să ceară ajutor. Cred că ne-ar fi mai bine dacă ne-am baza mai mult unii pe alții și dacă am înțelege că a cere ajutor și a-l da sînt gesturi elementare, de igienă interumană. În plus, mi s-ar părea mișto ca, înainte să sărim cu sfaturi și cu păreri, să încercăm să formulăm întrebarea asta simplă: cu ce pot să te ajut? Mie asta mi se pare putere și curaj.
