Banda infractorilor din IT e păstrată în libertate

Internet în școala ta e o alcătuire de cuvinte

care a costat poporul român 34 de milioane de euro. Gabriel Marin, tycoon-ul contractelor IT cu statul, și-a agățat pe perete pielea unei noi încasări cu opt cifre. Firma Omnilogic, pe care Marin o deține, o conduce și o pune să fure, s-a mulțumit să lase școlile cu aceeași cantitate de Internet pe care o aveau deja, dar le-a vîndut, în schimb, pe hîrtie, computere cu 300% mai scumpe. O țeapă executată la nivelul de acuratețe al anilor 2003-2009, cu elemente de baroc fiscal și cu aplecarea spre clasic a maeștrilor asfaltatori.

Timp de peste un deceniu, Omnilogic s-a ocupat de mulgerea ministerelor, a instituțiilor de forță și a celor mai slabe de constituție, adunînd, în medie, peste o sută de milioane de euro pe an de la bugetul de stat. Gabriel Marin e căpetenia unui grup infracțional organizat și preocupat de sărăcirea sistematică a țării, grup care cuprinde miniștri, ofițeri, turnători, sportivi, bancheri, arabi, foști generali de Securitate, companii straine și mici răufăcători de centrul Bucureștiului.

O secvență din ADN-ul acestui organism rapace arată astfel:

– Omnilogic BGS SRL, București;

– GT Holding GmbH, Viena, Rudolf Zeller Gasse 22-24, acționar în Omnilogic BGS;

– Key-Tax Wirtsenaftstreuhand GmbH, acționar în GT Holding;

– Omnilogic BGS Establishment, acoperită prin Artax Fide Consult Allfinanz und Treuhand (trustee company) la Erste Bank;

– Omnilogic Morristown USA, acoperită prin Intrust UK, Paladini Angelica (trustee company);

– Omnilogic Corp., New Jersey, acoperită prin Intrust UK, Paladini Angelica, la Fleet Bank New Jersey; Omnilogic Corp. e Omnilogic București printr-o companie din Lichtenstein;

– Colus Establishment, Arnold Böcklin Strasse, 11, 4011 Basel, Elveția, acoperită prin Artax Fide Consult Allfinanz und Treuhand;

– Marklink Establishment, Binzastrasse 294nFL-9493, Mauren, Elveția.

Această rețea a fost cuplată la contractele pe care Gabriel Marin le semna cu statul,

de obicei prin Omnilogic BGS. Odată banii încasați, ei începeau să circule prin tubulatura off-shore ca prin mațele unei vaci, unde erau rumegați, storși de proteine și puși să hrănească sistemul căsuțelor poștale clădit în paradisuri fiscale. O parte din bani făceau cale întoarsă și, prin conturile unora ca Alexandru Bittner, realimentau cu cash fauna politică de care depindeau noile contracte.

Gabriel Marin a semnat contracte umflate cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, Societatea Națională de Radiocomunicații, Ministerul de Finanțe, UM 0975 (fosta Direcție F a Securității, în prezent face parte din SRI și se ocupă cu „cercetarea științifică militară”), Ministerul Comunicațiilor, Ministerul Dezvoltării, Ministerul de Interne, Autoritatea Națională a Vămilor, Imprimeria Națională, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cu multe altele.

Modul de operare, persoanele, companiile și infracțiunile economice comise au fost identificate, urmărite și clasificate într-un raport despre frauda internațională și spălare de bani. Raportul, produs de autorități fiscale mai îngrijorate decît ANAF-ul nostru, n-a făcut nici o impresie autorităților române, care din 2006-2007, cînd au fost înștiințate, și pînă azi, au continuat să-i dea lui Marin sute de milioane de euro de la buget.

Omnilogic a acoperit o gamă uriașă de nevoi IT ale statului român, cele mai multe inventate în complicitate cu ordonatorul de credite. Caracatița pare să aibă un portofoliu infinit de produse și servicii, fiindcă, de un deceniu, Marin mătură pe jos cu monștrii industriei IT, oferind ministerelor toate soluțiile hard și soft existente în galaxie. Siemens, Hewlett Packard, Microsoft, Oracle și ceilalți par niște proști. Se văd nevoiți să existe doar ca subcontractori și să fure bani pur și simplu, fără să mai livreze tehnologii. În materie de idei IT, statul român îi are pe Gabriel Marin și banda sa.

Programul Internet în școala ta

a atras către off-shore-uri 34.000.000 de euro din bugetul Ministerului Educației. În schimb, trebuia să livreze tot ceea ce n-a livrat, adică acces la Internet în școlile de la periferia României. Gabriel Marin a dat școlilor computere vechi sau invizibile, soft-uri depășite, facturate de sute de ori mai mult, și a mai dat uriașe bătăi de cap întregului sistem școlar, scufundat, prin acest program, în periculoase complicații contabile.

O amprentă generală pe care Omnilogic o lasă lîngă cadavrul unui proiect e lipsa livrării. Omnilogic nu livrează ceea ce-i cere contractul, ci simulează un interes, trimite niște carcase, apoi dispare cu valiza și lasă lucrurile să băltească în uitare. Urmele și le acoperă cu bani. Astfel, banii destinați elevilor ajung la miniștri. Banii destinați ofițerilor ajung la generali. Banii destinați publicului ajung la funcționarii publici și la combinatori.

În ultimul deceniu, România și-a cumpărat de un miliard de euro nimic. E inutil să adaug că a fost cu știrea tuturor.

Gabriel Marin e turnător în dosarul Microsoft și umblă liber. Arestul preventiv și sechestrul nu se ating de el și de tovarășii lui. Pesemne îi minte zi și noapte pe procurori, altminteri mulți miniștri și generali ar fi fost azi la beci.