Să cânte muzica, să curgă vinul, să meargă business-ul

Pavel Stratan e oarecum o raritate

în oferta de spectacol de prin România. Nu-l vezi prea des pe la festivaluri ale berii, poate pentru că el cântă despre vin. Nu-l vezi prin campanii electorale și nici pe la alte concerte nu ajunge prea des. E drumul lung de la Chișinău, iar dacă nu-i vorba de un turneu aranjat cu migală, mulți cred că drumul ăsta nu merită făcut. Așa că doar atunci când se aliniază astrele, când managerul reușește să lege mai multe concerte și convinge oamenii să și vină la ele, poți să petreci o seară plăcută, față-n față cu un cântăreț cum, de fapt, sunt puțini în zilele noastre.

În 2002, când s-a lansat pe piața românească sub aripa MediaPro, Pavel Stratan părea o ciudățenie venită de peste Prut care se laudă cu marile cantități de vin pe care le consumă. „Eu beu”, melodia aleasă pentru videoclip de pe primul său album, era oarecum în aceeași linie cu „Alcoolul este viața” a celor de la Paraziții, numai că era cântată în grai moldovenesc. Nu-i nici pe departe cea mai bună melodie a lui, dar oamenii pe asta o știu mai bine, pe asta o cer, pe asta o așteaptă. Iar el o cântă, pentru că e un profesionist cu sânge rece, care face publicului exact atâtea concesii câte vrea el să facă. Și pentru că, în general, amintirile lui din copilărie (toate cele patru albume) cam despre asta sunt: o viață fără griji, alături de fete și de sticla de vin.

Există mult umor în cântecele lui Stratan.

Un umor molcom, construit cu atenție. Se prea poate să nu te tăvălești pe jos de râs la fiecare vers, dar dacă nu ești de-a dreptul snob, la un moment dat vei râde. Cum vei râde și la poveștile pe care, în timpul unui concert, fie el și de pub, Stratan le spune între melodii. E un soi de combinație moldovenească între muzică, băutură și stand-up. Stai la masă, un tip nu prea ‘năltuț cu un accent comic te amuză cu povești și snoave de pe la el, îți cântă despre binefacerile „ginului”, iar în vremea asta tu ești mereu cu ochii după chelneriță, cerându-i să-ți umple din nou paharul.

De pe scena mică, înghesuită de mesele consumatorilor, Stratan mai schimbă negativul cu chitara, mai trage o gură de apă, te mai îndeamnă să dai pe gât propriul pahar și-ți cântă în continuare despre vin, despre băieți, despre Luluța și calul lor dedat la fumat de iarbă. S-ar putea să mai cânte și despre Moldova de dincoace de Prut, la fel de ironic, spunându-ți că e de notorietate că-n zona Vasluiului nu „se ceartă fratele cu sora”. Normal, sunt prea preocupați să-ncerce să facă copii.

E realmente relaxant și amuzant, mai mult decât sunt amuzante, de obicei, concertele pe care le vezi de la masă, printre sticle și pahare. Și e amuzant că, dacă nu ridici paharul chiar de fiecare dată când te îndeamnă artistul, ești, la finalul concertului, destul de lucid ca să-ți dai seama că Pavel Stratan s-a fofilat printre toți mesenii care-l îmbiau cu sticlele pline și a reușit să plece spre hotel fără să pună gura pe alcool. E amuzant, dar și frustrant, mai ales dacă ești obișnuit cu trupele clasice în viață, cu bătrânii folkiști care de-abia așteaptă să mai termine un cântec pentru a-și îmuia buzele în paharul plătit de gazde, în drumul mai lung spre scopul final al serii: masa de protocol amenajată în spatele scenei, locul unde se va bea până în zori.

Killer profesionist, Stratan își respectă cu strictețe

programul, mai promovează puțin un disc de-al Cleopatrei, mai vinde un CD cu mp3-uri, dar avertizându-te că poți să-l dai jos și de pe net, te anunță că în curând va începe să cânte și fii-su, Cezar (de numai șase anișori), își semnează autografele regulamentare și, în aplauzele unui public chiar cucerit, se îndreaptă grăbit spre hotel. E ceva mai rar prin showbiz-ul românesc, dar nu deranjant. Dacă-l prindeți prin orașul vostru, așa cum l-am prins eu, nu-l ratați. O să fie o seară mișto, doar că artistul nu va bea cu voi la final. Poate, pe undeva, e mai bine. Vi se oferă șansa de a nu deveni ridicoli pe Facebook, postând poze cu ochii exagerat de roșii în compania unuia care, în afară de ochi roșii, mai are și voce.