România copiază după ureche modelul chinezesc: O lege, două măsuri

De când ne tot bombardează procurorii cu informații din dosarele ANRP, am început să realizăm că despăgubirile date samsarilor sunt mult, mult prea mari față de valoarea de piață reală a caselor sau terenurilor. De fapt, aceste lucruri n-au fost descoperite acum, ci cu multă vreme în urmă, când presa a tot scris despre ilegalitățile patronate de mafia retrocedărilor. Numai că procurorii erau prea ocupați pe vremea aia cu protejarea celorlalți procurori care, cu mânuțele lor, semnau decizii de despăgubire pentru alde Stelu și prietenii săi.

Dintre toate aspectele procesului de despăgubire,

una dintre metodele de stabilire a valorii despăgubirilor ne-a atras în mod special atenția. Pe site-ul ANRP, printre actele pe care se bazează Autoritatea pentru a aplica legile, se numără și grilele notariale. Pentru cei care nu știu, grilele notariale sunt întocmite anual pentru a exista un plafon orientativ al prețurilor proprietăților imobiliare. În funcție de acest plafon sunt stabilite atât taxele notariale, cât și taxele și impozitele datorate administrațiilor locale. Grilele notariale sunt alcătuite de firme de experți, autorizate, la comanda asociațiilor profesionale. În ceea ce privește actele notariale, aceste grile au valoare de lege, aproape, neputându-se plăti taxe la valori mai mici decât cele înscrise acolo, chiar dacă, să spunem, atât cumpărătorul, cât și vânzătorul ar cădea de acord pentru o sumă mai mică.

Ei bine, grilele notariale funcționează

și în cazul despăgubirilor acordate celor ce nu pot primi proprietățile naționalizate în natură. Din aceste grile se inspiră și experții chemați să stabilească valoarea unei proprietăți, la aceste grile se adaugă comisioanele lui Cocoș, pourboire-ul lui Bica, ciubucul lui Horia Georgescu și se obține prețul corect.

Așadar, am putea spune că grilele notariale funcționează. Dar ne-am înșela. Pentru că grilele cu pricina funcționează doar atunci când statul are de dat bani. Atunci când trebuie să ia sau are de făcut unele verificări, statul uită pur și simplu de grilele cu pricina, se pierde pe el însuși și pierde și o cârcă de bani acceptând contracte subevaluate sau expertize mânărite.

Să luăm cazul lui Horia Georgescu,

fostul președinte al ANI, aflat acum în arest preventiv. Atunci când a fost vorba să i se verifice averea și discrepanța dintre venituri și cheltuieli, verificatorii, chiar subordonații lui, au luat de bune contractele făcute între Georgescu și vânzători (culmea, propriii săi părinți) și declarațiile lor, fără să se mai chinuie să verifice și cum stătea piața imobiliară în anul achizițiilor făcute de Georgescu.

Astfel, Horia Georgescu a declarat că a achiziționat, în 2007, un apartament de 140 de metri pătrați în Brașov, o casă de locuit de 356 de metri pătrați, tot în Brașov, și un apartament de 40 de metri pătrați în București. Suma totală declarată de Georgescu pentru aceste achiziții este de 1.086.000 de lei. Și pentru că veniturile sale din acel moment nu-i ajungeau pentru a putea investi atât, Horia Georgescu a luat un împrumut de la Emporiki Bank, în valoare de 145.000 de euro, și a inventat un împrumut luat de la nașii săi, în valoare de 300.000 de euro, plătibil, la acea dată, în doar cinci ani.

Nici chiar așa,

cu 445.000 de euro împrumutați real sau fictiv, socotelile lui Horia Georgescu nu s-ar fi potrivit în veci, dacă erau luate la puricat. Valoarea proprietăților imobiliare ale lui Horia Georgescu, la prețul minim stabilit de grilele notariale ale anului 2007, depășește 500.000 de euro. La prețul din 2013, după căderea fabuloasă a pieței imobiliare, casele lui Horia Georgescu tot valorează 451.000 de euro, cu 7.000 de euro peste valoarea împrumuturilor luate în 2007. Este, poate, unul dintre puținele cazuri fericite în care valoarea clădirilor nu s-a depreciat față de momentul contractării unui împrumut. Iar dacă Horia Georgescu nu mai iese din închisoare și nu-și găsește o slujbă pe bani grei, Emporiki Bank poate sta liniștită. Cum prețul caselor e în creștere, va avea de unde să recupereze banii pe care i-a dat fostului șef al ANI.

Cum de se întâmplă o astfel de minune? Simplu: casele lui Georgescu, asemeni multora dintre achizițiile politicienilor pe care ANI i-a verificat în timpul mandatului acestuia, au fost subevaluate. Unele au fost subevaluate grav, să nu cumva să se sperie alegătorul sau inspectorul fiscal.

Așa că revenim la ceea ce spuneam la început: dacă statul folosea grilele notariale pentru a stabili despăgubirile samsarilor imobilieri, umflând uneori și de câteva ori prețurile din respectivele grile, chiar sub ochii unora ca Horia Georgescu sau Alina Bica, atunci când era vorba de verificarea averii demnitarilor, a unora, cel puțin, grilele respective erau considerate irelevante. Curat chinezesc: o lege, două măsuri.