Huora Unirii: Afară ninge liniştit şi-n Piaţă arde ţara

A fost o săptămînă cu temperaturi pesimiste în fiecare seară. A nins, a viscolit, a geruit şi a mai dat şi cu „freezing rain“, dar în Piaţă lumea iese în fiecare seară. Cum de ce? Din nefericire, cu toată dragostea faţă de proteste şi de scopul lor, trebuie să vă spun că în faţă la Teatrul Naţional nu mai e nici un om sănătos la cap. Din fericire, nebunia lor e exact ce avem nevoie ca să nu uităm că pînă acum nu s-a rezolvat mai nimic şi că trebuie să ne întoarcem cît de curînd acolo. Or fi mult mai puţini (eu eram numărul 363 când mi s-a dat bonul de ordine), dar cînd se cîntă, cîntă toţi. Ba chiar şi ţopăie pe ritmul lui „Ole, ole!“ ca să nu-i prindă frigul. Se ştiu între ei din priviri, chiar dacă nu se cunosc. Cînd ajung seara se salută ca nişte oameni care au venit la muncă şi trec direct la protestat. Unii mai au butelcuţe cu tărie ascunse sub geacă, pe alţii îi încălzeşte doar să audă „Jos Băsescu!“.

Cea ce ne-a dat nume

Doamna Bogdan Georgeta este cititoare a revistei noastre (cînd o mai prinde moca pe la chioşcuri) şi chiar ne descifrează titlurile mai ceva ca maşinăria „Enigma“. Săru’ mîna, doamnă Bogdan! Doamna Bogdan vine în fiecare seară în Piaţă, imediat după ce îşi scoate căţeluşa la plimbare. Îngheaţă şi suferă pentru noi, la fel ca ceilalţi „ciumpalaci“. Mîine, însă, n-o s-o mai găsesc aici pentru că trebuie să facă curat prin casă şi să se spele pe cap, că vin ăia de la televiziune să demonstreze cel mai şocant lucru despre ea. ESTE FIICA LUI CAROL AL DOILEA! Da, aţi citit bine. În urma unor calcule matematice complexe („Şirul lui Fibonacci şi de-astea“) i-a rezultat exact a­cest lucru, pe care, de altfel, l-a ştiut întotdeauna în sinea ei. Încerc să sintetizez din ce-am înţeles eu de la dînsa, dar poate vă prindeţi voi, ăştia mai buni la matematică, din poza cu munca ei. În principiu, a scăzut din „Fă, fată, ţi-a venit giamparalili!“ (adică ce-i zicea fratele ei cînd era mică şi bătea din picioare) sintagma „Merge Nato!“. Logic! Şi de-aici i-a dat un nu­măr, care, adunat cu BogdanLucian34 (adică tatăl doamnei Bog­dan) şi cu alte cîteva numere sortite, rezulta 28, care e numărul lui Carol al II-lea. Din nou, extrem de logic! Şi mai trebuie să-i dăm şi un miel, că ea ne-a dat numele de Caţavencii. N-am ştiut asta, mai ales că eram acolo cînd un coleg l-a propus, dar o să vorbesc în redacţie să rezolvăm situaţia.

Străjerul

E de-un albastru pericol, impozant şi cu barbă de urs. Arată exact ca un răzeş. Fesul şi gluga îi stau atît de aproape de ochi încît arată ca un coif, iar în mînă are metafora supremă pentru ţepele pe care le-au luat românii de-a lungul ultimilor ani: o ţeapă.

Pescarul de români

După ce i-a îngheţat Dîmboviţa şi orice altă baltă pe o rază de 200 de kilometri, domnul pescar n-a suportat să ştie că băţul de undiţă în care a investit o bucată bună din mai multe pensii rămîne nefolosit. Aşa că i-a găsit o întrebuinţare nouă: a agăţat un drapel de el şi a venit să-l fluture prin Piaţă. În fiecare seară.

Nenea pe moarte

Cu toată morbiditatea de care voi da dovadă, ce-i lipseşte pînă acuma mini-revoluţiei ăsteia e o victimă. Pentru că nu impresionează pe nimeni o revoltă dacă nu s-a lăsat cu eroi căzuţi pentru patrie. Dacă ar fi să pun banii pe cineva, i-aş pune pe nenea cu barbă care de la seară la seară se mişcă mai timid, cu mişcări mai sacadate, ca un robot care n-a fost uns cu ulei de ceva timp. Şi dacă, Doamne fereşte, moare, o să moară cu pumnul ridicat în aer împotriva lui Băsescu.

Discursionistul

Venit cu staţia, microfonul şi generatorul după el, e omul care trebuie să grăiască şi să-l audă toată lumea. A pus şi un efect de reverberaţie foarte interesant la boxă, care face ca Piaţa să pară plină de oameni. Dacă îi auzi retorica de la depărtare, fără să înţelegi ce zice, propoziţiile sînt recitate ca-n discursurile lui Ceauşescu.