Sigur n-ați băgat de seamă, zilele trecute, că “s-a lungit timpul”. De fapt, că ziua de 30 iunie a fost mai lungă cu o secundă. Da, după ora 23,59,59 a urmat 23,59,60.
Huh? WTF? De ce nu-și vede timpul de treaba lui? De fapt, și-o vede. Noi nu ne vedem. Secunda asta, introdusă din cîțiva în cîțiva ani, este necesară ca să pună în acord ceasurile noastre atomice cu astronomia. Cu învîrtirea planetei în jurul Soarelui, adică.
Totul are de-a face cu mareele: din cauza lor (vă explic îndată cum) ziua se lungește, foarte încet.
Dar să o luăm cu începutul. Mareele: creșterea periodică (atunci cînd Luna e deasupra sau fix în partea ailaltă) și scăderea (între cele două momente) nivelului apelor. Din cauză că… De fapt, puteți da vina pe Newton: forța de atracție dintre două corpuri scade cînd distanța crește. Adică un kil de apă aflat pe fața dinspre Lună a Terrei este atras mai puternic de către Lună decît un kil ipotetic aflat în centrul Pămîntului. Iar ăsta e atras mai puternic decît unul aflat pe partea cealaltă a Terrei, departe de Lună. Acum, dacă desenați forțele ca pe niște săgeți, în ordine descrescătoare, cum tocmai v-am explicat, și faceți o scădere de săgeți, o să vedeți că, din punctul de vedere al centrului Pămîntului (sau a oricui de pe Pămînt), pare că apar niște forțe care “trag” apa mai departe de suprafață pe direcția Lună-Terra. O consecință va fi că îi coboară nivelul pe direcție perpendiculară. Astea sînt mareele.
Și Luna a avut maree, dar n-are apă, deci roca din care e făcută s-a tot ridicat. Înainte ea se învîrtea mult mai repede și ne arăta toate fețele, care se tot bombau pe rînd ca un fel de oceane de piatră. “Mareele” astea i-au mîncat din energie (ca și cum ai flexa o minge de tenis în mînă: se înfierbîntă, deci generează căldură, deci consumă energie). Și au încetinit-o pînă a ajuns să ne arate o singură față, etern mai bombată spre noi.
La fel, dar mult mai greu, și Luna acționează asupra Terrei, încetinindu-i rotația. Pentru că, de fapt, pentru că Pămîntul se învîrte, scoarța “trage” de oceane nițel.
Iar oceanele “trag” înapoi de scoarță, cu efectul că încetinesc mișcarea de rotație a Terrei. Asta înseamnă, de fapt, lungirea zilei. Da, în cîteva miliarde de ani, o zi pe Terra o să dureze cît o lună (vreo 47 de zile de acum), iar noi o să arătăm o singură față spre Lună care, evident, o să fie vizibilă doar de pe o parte a Terrei.
Poate ați remarcat că și luna va fi mai lungă: va avea 47 de zile, nu vreo 28, ca acum, pentru că tot mareele dau Lunii energie și îi măresc orbita. Încet-încet.
Oricum, eu zic să nu ne panicăm: pînă să înțepenească Terra cu fața la Lună, se face Soarele gigantă roșie și ne înghite cu totul.
… si cum momentul cinetic al cuplului Pamant-Luna se conserva, iar viteza de rotatie a Pamantului scade, cea de revolutie a lunii va creste. Adica se va departa de noi, asa, cu vreo 4cm/an. Noi sa fim sanatosi, s-o vedem departandu-se macar cu vreun kilometru!