Jack Kerouac, Oceanul e fratele meu, Ed. Polirom, 2012.
Romanul pierdut al lui Kerouac, prima lui scriere de anvergură, mai exact de 158 de pagini, nu era cîtuşi de puţin pierdut. Se rătăcise printre hîrtiile autorului. Să nu vă aşteptaţi la o capodoperă, ci la un Kerouac în formare care scrie aici o poveste inspirată de propriile sale experienţe de tînăr marinar sucit şi îndrăgostit de oceanul care e „fratele lui şi răsuflarea lui în cuvinte“.
J.M. Coetzee, Copilăria. Scene de viaţă provincială, Ed. Humanitas, 2012.
Imposibil de spus dacă acest sud-african înfiorător de talentat a vrut să-şi scrie memoriile sub formă de roman sau a avut în cap un roman autobiografic. De fapt, nu prea contează. I-a ieşit o trilogie, în care primul volum, Copilărie, amestecă, la prezent, perspectiva adultului cu descoperirile copilului, fără sosul liric al cărţilor de memorii, ci cu o necruţătoare luciditate.






