Recunoaște, supermarket-ul e viața ta. Te duci acolo de fiecare dată cînd ți-e foame, te duci acolo de fiecare dată cînd nu ți-e foame, dar anticipezi că s-ar putea să-ți fie foame. Te duci ca nu trebuiască s-ajungi așa repede la serviciu, te duci ca să nu trebuiască să te întorci așa repede acasă. Fie că vrei sau nu, studiile spun că o să-ți petreci peste jumătate din viață într-un supermarket, sărbătorind faptul că Ceaușescu nu mai e și lovindu-te de oamenii ăștia.
Pasionatul de beletristică – Îl recunoști foarte ușor pentru că de obicei blochează raftul la care ai nevoie. Orice vizită la magazin, care pentru un om normal durează o jumătate de oră, pentru el durează trei ore jumate. Pasionatul de beletristică nu poate să ia pur și simplu un produs de pe raft și să-l pună în coș. Nu, e cetățean european și își cunoaște drepturile. Poate pe alții poți să-i păcălești ascunzînd monoglutamat de sodiu în produsele tale, dar pe el nu. Trebuie mai întîi să citească eticheta. Apoi să citească etichetele tuturor produselor învecinate. Apoi să-și facă o listă cu substanțe, să caute pe Internet fiecare ingredient în parte. Apoi să meargă acasă și să citească o carte despre ele. Apoi să pună produsul la loc și să nu cumpere nimic.
Dobitocul din trafic – Îl recunoști pentru că se comportă exact ca în trafic, doar că de data asta nu-i în spatele volanului, ci în spatele unui cărucior cu multă hîrtie igienică în el, chestie paradoxală pentru cineva cu un caracter atît de mînjit. Dobitocul din trafic nu semnalizează, nu dă prioritate și acroșează orice îi stă în cale, de la rafturi cu urși de porțelan pînă la copii și animale de casă. Atunci cînd parchează, de obicei o face astfel încît să incomodeze accesul cît mai multor oameni și, dacă ar exista locuri speciale în care persoanele cu handicap să-și parcheze cărucioarele, cu siguranță ar fi călare pe ele ca Guță pe breasla dansatoarelor exotice.
Cumpărătorul compulsiv – Îl recunoști pentru că se plimbă printre rafturi și mîngîie produsele. Cumpărătorul compulsiv n-are nevoie să meargă la cumpărături, dar o face. Orice drum în oraș e un pretext ideal ca să mai treacă pe la supermarket, să vadă ce-au mai adus de ieri și pînă azi, să verifice dacă nu cumva au aranjat raioanele altfel decît le știe el, să socializeze cu domnul Cornel, de la “Carne”. Atunci cînd pleacă să ia pîine se întoarce cu pulpă de porc, că era la promoție, iar cînd se duce după pulpă de porc se întoarce cu o foarfecă de tăiat sîrmă, că era chiar lîngă pulpa de porc, opt borcane de miere, că cică albinele sînt pe moarte, și 45 de ouă de prepeliță, că erau așa mici și drăguțe că nu s-a putut abține.
