Astăzi iei cultură de peste tot. Recunoaștem o spoială de cultură pe orice stîlp, orice român vorbește în cuvinte care se indexează Google, iar dezbaterile sînt doar de actualitate.
Primul exemplu: Xeroxul din Strehaia, orașul lui Leo
Săptămînile trecute am fost la locul-timpul potrivite. Ce căutam acolo? Nu importă, poți tu să mă rezolvi? (dacă, da, scrie-mi!) În timp ce-mi trăgeam la Xerox actul de moștenire, sar dintr-un colț doi șlapi mirosind a cartori prăjiți:
– Las, să fie reminescență la ei acolo!
Ciulesc urechea. Replica vine de la un bust generos, liberal:
– De ce să nu fie la noi, pot fi germinatori.
Și iată, vine cultura, fugitiv. Reproduc întocmai doar tag-urile, restul fiind, vorba aia, limbă română, adică, moloz, cuvinte de legătură. Veți recunoaște, bineînțeles, pozițiile celor două voci ale spiritului civic local. Intervențiile xeroxistului și altor participanți la traficul verbal s-au aliniat trendurilor.
Deci:
– Eu spun că un traning n-ar fi rău. La primărie, dar ăsta al nostru nu se gîndește la ni…
– Fă, să se închidă granițele! Asta spun eu. Să se închidă ca Ceaușescu.
– Nu se mai poate, s-a făcut Revoluție.
– Să mori tu? Știi tu că a fost Revoluție?
– Lasă, fă, că a fost!
– Uite ce ți-a adus revoluția, negrii! Or să te mănînce în fund! Iar, ție îți arde de p…, Doamne iartă-mă!
Germinativă, invazia era aproape, la Turnu Severin, cel departe. Negrii din legiunea a IV-a Germinativă treceau celebrul pod al lui Traian&Appolodor din Damasc. Veneau sirienii în Strehaia, controlată de rromi. Un nou război, altă ordine mondială. Strehaia: 85% pămînturi – necultivate, lovite de ilegalități cadastrale, orașul-sat trăind din ajutoare, cu fabrică de confecții devenită atelier. Investitori-angajatori: rromii, cu loc rar de recrutare mușchi de român: cofetăria centrală.
Finalul:
– Păi, ce să facem noi cu negrii?
– Să are pămîntul! Poate unul ajunge primar, că tot ar fi mai bun!
– Să are?
Digeră puțin.
– Păi, ce știe un negru de sapă?
– Păi, de ce? Ei sapă după petrol în fiecare zi. Acum se face crima umanității la ei.
– Vezi tu negru la sapă în Strehaia?
– Da!
– Păi, vrei să ne strice sapele?
Și nu degeaba s-a dezbătut: după două zile, două bucăți emigranți au rătăcit drumul. Și, pare-se, au plîns la graniță c-au greșit țara. De nimereau la Xerox-ul Central din Strehaia, i-ar fi cuprins veselia.
Exclusiv online
Leo al-Strehaia