Jurnalul lui Vladimir Putin (zis și Vulpea Deșertului)
1 octombrie 2015
M-a sunat azi noapte Abu Bakr Al-Baghdadi, liderul Statului Ismamic, și m-a rugat să opresc bombardamentele din Siria. Cică la mijloc a fost o neînțelegere și că își cere scuze pentru tot. Se pare că, pur și simplu, băiatul care îmi vindea şaorma n-a auzit când i-am spus că vreau berbecuț amestecat cu vită, nu berbecuț simplu.
2 octombrie 2015
Dragă jurnalule, îți mărturisesc un secret, dar să nu spui la nimeni, altfel va trebui să te omor la fel ca pe ceilalți oameni în fața cărora m-am destăinuit. Așa, deci să-ți spun secretul. Eu n-am vrut să-i atac pe rebelii sirieni, că-s oameni de treabă. Eu pe ISIS am boală. Numai că armele noastre sunt atât de proaste, iar piloții de pe avioanele de luptă atât de beți, încât am nimerit doar ținte civile. Acuma, decât să părem proști, mai bine zicem că suntem malefici și că așa am vrut să facem de la bun început.
3 octombrie 2015
Lumea nu s-a prins, dar eu bombardez Siria ca să am un alibi solid, să nu se spună că sunt implicat și în tulburările sociale din Republica Moldova. Am pus la punct un plan imbatabil. Atunci când Merkel o să mă întrebe ce făceam în după-amiaza zilei de 4 octombrie, când protesta lumea la Chișinău, eu o să ridic din umeri și o să spun că omoram civili în Siria.
Jurnalul Angelei Merkel (cancelar al Germaniei)
1 octombrie
Mă bucur că fiecare face ce poate în privința Siriei. Așa e normal în momente de criză. Fiecare popor trebuie să ajute cu chestia la care se pricepe cel mai bine: noi și scandinavii primim refugiați, rușii invadează, ungurii își arată sentimentele șovine, iar românii se dau loviți și se plâng că n-au bani.
2 octombrie
M-a sunat Putin, plângea. Spune că el pe ISIS are boală, nu pe rebelii care luptă împotriva lui Assad. Numai că, din reflex, a dat cu rachetele și în ținte civile, deoarece nu-i obișnuit să fie de partea binelui.
3 octombrie
Ce sperietură am tras uitându-mă la niște înregistrări din Orientul Mijlociu! Am văzut la un moment dat o coloană groasă de fum și am crezut că e un automobil Volkswagen care rulează elegant pe șosea. M-am și gândit: ce caută mașina noastră naținală în mijlocul unui asemenea conflict? Mi-a venit inima la loc când mi-am dat seama că nu era un VW, ci Damascul sub bombardamente.
