Pe cine a tradus la Securitate traducătorul Șeherazadei

Se aude prin tîrgul literar, acum vreo 15 ani, poate chiar mai mulți, că Haralambie Grămescu ar fi fost turnător la Securitate. Celebritate specială, omul murise, așa că nu mai putea susține nici că da, nici că nu. „Da’ cine e Grămescu ăsta?”, întreba cîte unul, pe care îl compătimea imediat pentru ignoranța lui altcineva, că nu știa cine fusese persoana în chestie. Răposatul nu era cunoscut ca poet, prozator sau dramaturg. Dar asta nu era o scuză pentru cei care n-auziseră de el, susțineau inițiații. El tradusese O mie și una de nopți, cap-coadă. Adică toate acele cărți în serial, apărute la BPT, pentru care stătea lumea la coadă imediat după apariția lor. Îndată se lăsa o liniște admirativă printre cei prezenți. Scriitorii mai în vîrstă, care-l cunoșteau pe Grămescu, spuneau că mai publicase și volume de versuri, și un roman, dar nu se alesese nici măcar cu o faimă mică de pe urma lor. Nu contează, erau toți ceilalți de acord, a tradus O mie și una de nopți. Totuși, se întrebau cei care-l știau, pe cine să fi turnat Grămescu, om retras, la Securitate? Fănuș Neagu, leat cu el la Școala de Literatură, în anii ’50, se așază la o masă unde se dezbătea subiectul. Nu-i era gîndul la asta, dar cînd îl întreabă unul dintre comesenii cu care se trăgea de șireturi pe cine credea el că turnase Grămescu, se ridică de pe scaun, varsă o picătură din pahar pentru setea răposatului și zice: „Ce, bă, nu mai aveți despre cine vorbi? Pe Șeherezada a turnat-o, bă, proștilor!”. Și ca să fie sigur că Haralambie Grămescu avea ceva de băut pe-acolo pe unde ajunsese, a vărsat tot paharul și a plecat.