A păţit un necaz jupîn Dumitrache Titircă. Un bagabont de amploaiat se ţine după consoarta lui, de la un spectacol la Iunion. Şi cui să se plîngă şi el? amicului său Ipingescu, ipistatul, cu care stă la o vorbă pînă să-şi facă rondul prin mahala. Jupîn Dumitrache e negustor cherestegiu şi căpitan în garda civică. Le-a scos pe cucoane să vadă comediile lui Ionescu. Cucoanele sînt Veta, soţia lui, şi Ziţa, care-i vine cumnată. Şi la Iunion, un maţe-fripte se zgîia la ele, nene Nae! Cînd au plecat de la grădină, bagabondul după noi, dar la Stabilament dispare.
Ce părere, nene Nae? Că s-au dus din nou la Iunion şi bagabondul cu giuben şi sticle-n ochi iar cu ochii la cucoane. Şi după ce s-a terminat comedia, s-a ţinut după ei pînă au ieşit cîinii de la maiorul din colţ şi-a fugit bagabondul. Se răcoreşte jupînul pe partea cu scîrţa-scîrţa pe hîrtie care umblă să spargă casele negustorilor.
Chiriac tejghetarul său, şi sergent în compania pe care o conduce Dumitrache, îi prezintă raportul despre cei care nu ies la izirciţ. Un pantofar care se dă bolnav şi fostul lui cumnat, Ghiţă Ţircădău, care de trei zile n-a mai dat pe-acasă. Jupîn Dumitrache a dezvorţat-o pe Ziţa de el fiindcă mitocanul n-o mai maltrata măcar c-o vorbă bună. Tejghetarul vrea să afle dacă jupînul iese să-şi facă rondul şi dacă va trece pe la toate posturile. Cum altfel? Cherestegiul e mîndru de Chiriac care ţine şi la onoarea lui de familist şi la ambiţul lui cu compania din garda civică. În treacăt, jupînul îi spune lui Spiridon, băiatul pe care l-a luat de procopseală, că a aflat că trage din ţigară şi-l ameninţă cu Sf. Nicolae, dacă-l prinde.
Pînă să-şi facă rondul, Titircă se apucă de lectura ziarului cu ipistatul. Amîndoi sînt fermecaţi de ceea ce scrie un anume R.Vent în Vocea patriotului naţionale. pe care-l ţin drept om din popor, ca şi ei. Nici nu termină bine ipistatul lectura, că se aude de-afară o voce ameninţînd-o pe Ziţa şi Ziţa strigînd după ajutor, împotriva mitocanului, de ies la moment cherestegiul şi Nae ipistatul s-o scape de agresiunea pastramagiului.
O fi caraghios jupîn Dumitrache – nu-l prea ajută vocabularul şi pare cam încet la minte – dar nu se înşală asupra bagabondului. Acesta e chitit după una dintre cucoane. În definitiv, cui i-ar conveni să se lase urmărit de-un necunoscut în timp ce se îndreaptă spre casă la braţ cu nevasta şi cumnata. Cherestegiul simte el că ceva nu e-n regulă în căsnicia lui, dar nu-i vine să-şi bănuiască nevasta de infidelitate. Dacă-l cercetăm sub crusta de ridicol pe vrednicul căpitan din garda civică vedem că e un om care ţine la onoarea lui de familist, ceea ce nu-i rău şi că are ambiţ, lucru de laudă. Titircă are grijă de soarta cumnatei, care-a nimerit-o rău cu mitocanul ei. Nu-i dă voie lui Spiridon să fumeze şi are încredere totală în tejghetarul lui, pe care vrea să-l ia asociat la negustorie. Nu e chiar inimă-rea jupîn Dumitrache şi nici încuiat nu pare. Se duce la comedii, îl interesează ce scrie în ziare şi e adeptul unui principiu politic cît se poate de sănătos: cine mănîncă poporul să meargă la cremenal.
