Cînd gradul bate funcția

La începutul lui 1990, cînd s-a întors N.C. Munteanu în țară, hotărît să rămînă aici, lumea îl știa după voce și după „S-auzim numai de bine!” cu care-și încheia emisiunile la Europa Liberă. Apare N.C.-ul la Televiziunea Română Liberă, de a vuit Bucureștiul o săptămînă: al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu căpătase și chip! După un timp, se prinde Nae că teveriștii voiau să-l folosească, pe post, ca detergent al păcatelor lor trecute, prezente și viitoare și începe să le refuze invitațiile. Împreună cu Liviu Tofan, a făcut biroul Europei Libere din București, deși imediat după revoluție era convins că misia acestui post de radio era pe terminate. După mineriada din 13-15 iunie, ascultau bucureștenii Europa Liberă mai ceva ca înainte de revoluție și-l opreau pe Nae pe stradă să-l întrebe ce zic americanii despre „democrația originală” a lui Ion Iliescu. N.C.-ul ce să zică; n-avea fir direct cu Casa Albă, dar, după părerea lui, aveam s-o tragem toți pentru mineriadă. Și-n loc de „S-auzim numai de bine!” spunea, mai nou: „Jos comunismul!”, țintind de fiecare dată în Iliescu și în FSN-ul lui. Cînd era la München și Securitatea umbla să-i ia gîtul, N.C.-ul fusese învățat cum să se prindă dacă se ținea cineva după el. Așa că s-a prins că SRI-ul lui Măgureanu pusese ochii pe el. Spre deosebire de cei care făceau pe eroii, ca să-i ia lumea în seamă, Nae Munteanu avea un curaj plin de umor și-i transmitea lui Virgil Măgureanu, șeful tocmai înființatului SRI, să-i schimbe pe cei care se țineau după el, fiindcă își făceau de rîs meseria. Măgureanu îi zice că nu-i trimitea el. Poate „foștii” de care el, unul, voia să scape. La care Nae îi sugerează, rece, să renunțe la funcția de șef al SRI, dacă, în cazul lui, gradele altora băteau funcția lui.