Plantat strategic în fața blocului, cu ochelarii montați și spiritul mereu viu, nu care cumva să scape vreun blocatar din vedere, cetățeanul amușina în vînt. Da, nasul nu-l înșela. Mirosise prada. Vecinul cocoșat de sacoșe părea fix omul predestinat pentru o discuție serioasă.
– Vecine, alo, cu cine votezi?
Nici un răspuns. Omul își caută cheile și speră să deschidă ușa blocului înainte să fie repetată întrebarea. Speranța moare ultima.
– Alo, vecine, nu m-ai auzit? Cu cine votezi?
Speranța tot n-a murit. Se agață cu disperare de clasicul „Nu știu, nu mă interesează, niște nimeni!”. Nu poți să greșești cu clasicele.
Din păcate, interlocutorul e un adept al modernismului.
– Aaaa, păi nu e bine! Vedeți, așa se strică România. Nimeni nu se implică. De aia ies toți hoții. Păi, să vă spun eu…
Și, evident, urmează tirada clasică despre cum trebuie votat X pentru că Y e hoț, Z e tîmpit, iar de W știe toată lumea.
– Pentru că trebuie să ne implicăm, domnule! Trebuie să avem spirit civic!
– Ca atunci cînd am dat toți bani pentru reparația acoperișului și dumneata n-ai vrut?
– Asta e altceva! De ce să dau eu bani? Reparația e treaba administrației.
