De Ziua Limbii Române am fost trimis special acoperit la Chișinău, să văd ce va spune acolo, cu această ocazie, în aula Academiei de Științe, fostul ministru de Externe Titus Corlățean. A vorbit bine, dar n-a spus nimic, n-am avut ce nota. În schimb, Chișinăul – ce oraș splendid! Aproape că regret că nu sînt lesbiană, atîtea fete și femei frumoase observi la tot pasul, dacă nu cumva te-mpiedici pe trotuarele mizerabile, lăsate în paragină de pe vremea URSS-ului. Și poate că aici, dacă tot vorbim de Uniunea Sovietică, stă și secretul atîtor superbii femininde. Ca la orice margine de imperiu, cum a fost și Basarabia, rasele, etniile se amestecă și din acest concubinaj, sau ménage à cinq, între moldoveni, ucraineni, ruși, evrei și găgăuzi, ies exemplare splendide, după care întorci capul și imediat faci o entorsă în gropile mizerabile lăsate pe toate trotuarele acestui minunat oraș.
Și, fapt cu totul remarcabil: față de acum cîțiva ani, nu mai auzi la hoteluri, în supermarket-uri ori pe trotuare vorbindu-se mereu rusește, ca altădată, ci urechea ascultă încîntată mirificul grai european moldovenesc, care moaie consoanele pînă la orgasm, de te crezi într-un film erotic.
Plus altceva, absolut încîntător: Chișinăul e plin de copii și femei gravide. De pildă, la Bookfest-ul organizat cu această ocazie a Zilei Limbii Române, din 100 de vizitatori, 56 erau sugari.
E drept că uneori, datorită rapidității cu care se reînvață limba română, unele cuvinte, mai ales neologime, capătă sensuri noi, fermecător de originale. Chelnerul care mă servea la micul dejun la hotelul „Manhattan” (!), căruia i-am cerut să-mi mai aducă o cafea, mi-a răspuns prompt: „S-a finalizat!”. Eu am crezut că fuge imediat să-mi îndeplinească dorința, dar de fapt el îmi comunicase că nu mai e cafea, se terminase, se „finalizase”. Mă rog, poate la fel ar fi vorbit și cronicarii moldoveni dacă turcii le-ar fi cerut cafea.
(va urma)
