Am zece metri foarte pătraţi de spaţiu verde în faţa casei şi am ieşit să pun gazon pe unde se rosese. Cum semănam eu, a trecut un nene fără ocupaţie: „Daţi zece lei, domnu’, că vă fac!“. Deja isprăvisem şi porneam furtunul. El: „Daţi cinci lei, că ud eu!“. Dacă aş cîştiga cinci lei pe minut, cît a durat stropitul, aş cumpăra toată presa românească, deci nu.
A plusat: „Daţi un leu, că strîng eu hurtumu’!“. Pînă am înţeles ce-a vrut să spună, furtunul era rulat. După aia: „Haine vechi?“. Apoi „O ţigară?“. Cînd intram în casă a încercat cu „Restul de gazon nu-l daţi?“, iar cînd urcam l-am mai auzit: „Îmi iei pîinea de la gura copilaşilor, animalule, cu munca ta!“.
