Există tipologia aceea de om care tot timpul, pe orice capitol al vieții sale, o dă în bară. O dă de gard cu consecvența cu care răsare soarele. Sunt, de exemplu, alcoolicii aceia care sunt în permanență rupți în gură, fac scandal seară de seară, dar într-o dimineață au o revelație și într-un interval de câteva ore, până trec pe lângă lada de bere, încearcă să rezolve tot răul produs. Și, de exemplu, intră la vecina de la parter să o cinstească cu un pahărel care să consemneze iertarea faptului că în anterioarele 300 de nopți nu a lăsat-o să doarmă, deschide ușa, varsă sticla de țuică pe copil, se împiedică și cade peste soacră și alunecă peste plasmă, care cade, la rândul ei, de pe măsuță și se face țăndări. Și aia e cu fapta bună. Eh, cam așa procedează și autoritățile locale românești când vor să se revanșeze pentru anii de beție în care infrastructura de orice fel a fost uitată și lăsată pe mâna timpului.
În orașul Sfântu Gheorghe, deși nu prea multă lume ar putea confirma acest lucru, există hoteluri. Sau poate există hotel. Nu e clar. Clar este că un hotel, „Bodoc” pe numele său, stă în mijlocul orașului, departe de starea în care se afla în epoca de aur a regimului de tristă amintire. De tristă amintire este și existența lui din prezent, căci enormitatea de zece etaje este o ruină totală. Până aici, nimic nou. Era, în esență, o ruină aflată în proprietatea cunoscutului om de afaceri Ioan Neculaie, până când autoritățile s-au gândit să-și mai pună pe umeri o cruce.
Contra sumei de 745.000 de euro, bani de la bugetul local, Primăria „a convins” omul de afaceri să renunțe la dreptul de proprietate, asta fiind în sine o sumă pentru care mulți dintre noi s-ar lăsa convinși să renunțe și la identitate. Cert e că, de la tranzacția din 2007 și până astăzi, visul autorităților de a transforma clădirea în clădire de birouri cu spa s-a degradat cam în ritmul susținut pe care clădirea oricum îl avea de zeci de ani. Singura investiție, de fapt, este o folie viu colorată cu care autoritățile au învelit construcția. Un început cât se poate de promițător.
