Originar din Portland, Oregon, Matthew Stephen Ward şi-a clădit singur succesul prin a sa voce heruvimă, cu albume lansate din puşculiţă şi cîntări în crîşme obscure. Visul american funcţionează pentru unii dintre ei. Astăzi e la al şaptelea material şi nu s-au schimbat prea multe lucruri (în afară de buget, evident) – Johnnycashianul M. Ward e ce-a mai rămas din borcanul pop’n’rock’n’folk cu James, Wilco, My Morning Jacket, Vetiver şi aşa mai departe.
Cîntările alături de Zooey Deschanel în She & Him poate că i-au mai dublat conturile, dar titlul albumului ni-l prezintă ca acelaşi trist şi melancolic pierde-vară. Nu a fost niciodată sufletul petrecerii, dar dă semne de optimism pe cîteva piese, precum „Clean Slate“ sau „I Get Ideas“. Probabil de-asta avem de-a face cu cea mai expansivă cîntare a sa.
* M. Ward, A Wasteland Companion, Merge Records.
Gen din aceeaşi categorie
1. Florence + The Machine – MTV Unplugged. Poate că piesele lor deveniseră coloana sonoră pentru multe supermarket-uri. Să ştergem impresia asta cît mai repede şi cu un live de excepţie.
2. My Morning Jacket – Circuital. Un album care merită apreciat mai degrabă pentru sound decît pentru conţinutul liric. O evoluţie superbă a jachetelor.
3. A.A. Bondy – Believers. Auguste Arthur Bondy e un fel de Cat Power pre-celebritate. De ascultat acest al treilea album, dar şi ce făcea în trupa Verbena.
