Om politicos și de o cultură mai mult decît vastă, Tudor Țopa căpătase obiceiul să bea mai mult decît putea duce. Asta i se întîmpla aproape zilnic. Se ducea la restaurantul Uniunii să-și ia prînzul pe cartelă, apoi comanda o sticlă de vin. Omul delicat și de o politețe aproape exageratăse transforma treptat într-un tip agresiv și fără frînă în vorbe. Nu sărea la bătaie, dar te făcea din vorbe, încît cei care nu-l cunoșteau îi mai dădeau cîte o scatoalcă.
Cu părul său cenușiu și cu ochiapoși de milog politicos, Tudor Țopa era un soi de dr. Jeckil și mister Hide. Cînd apărea la restaurant, pe la prînz, mai întîi trecea pe la mese să prezinte scuze pentru „necuviințele” pe care le rostise cu o zi înainte. Îi ținea minte pe cei pe care-i înjurase, deși atunci cînd pleca de la restaurant de-abia se mai ținea pe picioare. După ce se așeza la o masă, cît să-și prînzul și apoi să plece,Tudor Țopa se lăsa cuprins de o limbariță cuceritoare. Îi trecea pe comeseni de la muzică la filosofie și la literatura universală, pe un ton politicos de ghid în ale culturii.
După ce-și mînca felurile din meniu, fără să soarbă din ciorbă și să plescăie la felul doi, cel mai adesea o mîncare cu sos, dl Țopa comanda o sticlă de vin, înainte de desert.Prozatorul din el ura șprițul, la fel cum ura și vinul care i se aducea la masă. După părerea lui șprițul dusese la decăderea Imperiului Austro-Ungar, la fel cum vinul falsificat care i se aducea la masă avea să-i termine pe cei care îl produceau. Țopa nu se lua în bețe direct cu regimul politic, pe care-l detesta. Oricît de mult ar fi băut, nu se lega de Putere, ci găsea pe cîte cineva pe care să-l injurieze. Nu-l mai lua nimeni în seamă, dar Tudor Țopa se ridica de pe scaun, ca să facă de doi bani pe cîte cineva. Apoi pleca acasă, pe un drum oscilant, dar fără greș.
Cînd eram la Europa Liberă, unul dintre reporterii postului de radio îmi spune că la intersecția dintre Eminescu și strada care se bifurca de acolo era unul care pretindea că e scriitor și nu mai știa pe unde s-o apuce spre casă.De la ultimul etaj al blocului, l-am văzut pe Tudor Țopa. Am lăsar totul deoparte ca să-l duc acasă pe scriitor. Nu m-a recunoscut. În schimb voia ca ăla cu ochelari, scriitor, de la Europa Liberă să-l ajute.Cum nu știam unde anume locuiește ne-am tot plimbat prin cartier pînă cînd Tudor Țopa m-a întrebat politicos ce căutam noi doi împreună pe stradă. Îi spun ce și cum, la care el îmi răspunde și mai politicos că știe să ajungă acasă. Mersul nu-l prea ajuta, așa că m-am ținut după el. A intrat într-o curte pe lîngă care trecuserăm de mai multe ori și despre care Țopa susținea, ca și despre altele, că el nu locuiește acolo, acuzînd pe cineva nevăzut că vrea să-l asasineze.
1.578 de vizualizări
