Curierul 3

Veneam agale spre casă cărînd doi pepeni. Pe la colțul străzii mă claxonează agresiv o dubiță albă. O ignor. Dubița mă claxonează din nou, în timp ce începe să meargă în paralel cu mine. Măresc pasul. Dubița – după mine. În final mă întorc, cu tot cu cele 25 de kile de pepene, gata să le folosesc ca armă roșie cu sîmburi. Din dubiță scoate capul un puștiulache timid. “Domnu’ Radu?” “Da. Ce-i?” “Sînt curierul, veneam să vă las un colet, da’ v-am recunoscut pe stradă și-am zis că, dacă tot merg încolo, să vă duc pînă acasă cu pepenii.” Și uite-așa mi-am schimbat radical părerea despre curieri, mai ales despre ăia care te livrează acasă împreună cu coletul, dar și cu ce-ai mai cumpărat de pe drum. Sper că nu voia și bacșiș, că nu i-am dat.